Tag Archives: plecare

Recenzie Cirese amare – Liliana Nechita

Liliana Nechita este o femeie care a plecat de acasa in Italia pentru a-si intretine cele doua fete. Cartea ei, Cirese amare, este o destainuire artistica a unei calatorii initiatice din Romania in Italia. Daca la inceput teama, oroarea, grija, deznadejdea ii umbreau rasul, zambetul, pe fiecare an a devenit mai puternica si la final aprope ca si-a schimbat parerea despre casa si acasa.

Plecata dintre cunoscuti intr-o lume straina care nu o cunoaste, nu o apreciaza, nu o vrea acolo, fiecare zi fara un job este un chin. Numai gandurile ca va trebui sa se intoarca acasa fara bani, fara sa fi realizat ceva era un cosmar. O perioada lunga de timp sufletul ii sta o parte cu gandul acasa, o parte cu frica pentru prezent si viitor: daca nu isi gaseste de munca? Daca o violeaza vreun drogat noaptea cand vine acasa? Daca, daca, daca…O multime de intrebari o framanta.

Apoi se invata cu viata de acolo. Intelege ca merita mai mult si poate avea mai mult: respect, apreciere, bani, bunatate, timp liber, mancare. O carte plina de adevar: toti de acasa ne imaginam Italia o tara a tuturor posibilitatilor, caini cu covrigi in coada si bani care merg singuri pe strada. Realitatea este diferita. Italia est bogata, dar nu pentru romani. Romanii sunt paria, cainii maidanezi de care vrei sa scapi cu orice pret. Toate povestile, toate istorisirile, toate lucrurile incluse in cartea asta arata romanilor adevarata fata a italienilor: longevivi, zgarciti, condusi de hoasce de femei, afemeiati, violatori si obsedati sexual pana la cele mai inaintate varste pentru care romanii nu sunt oameni, ci animale.

Liliana Nechita scrie ca o persoana care a fost profesoara de romana: te lasa in suspans, trece de la scena la alta fara sa iti dea raspunsuri si in fiecare pagina include o doza de filosofie profunda legata de locul emigrantului in lume. Daca la inceputul perioadei petrecuta in Italia se gandea numai acasa, mai pe la sfarsitul cartii surprinde nniste bucati de realitate care iti induc nostalgie si melancolie: timpul care trece si tu esti plecat te scoate din viata alor tai. Nu mai esti prezent, cand vii acasa parca esti in plus, ei asteapta sa pleci, tu te simti ciudat, simti ca nu te mai vor si ca acolo nu mai este nevoie de tine.

Pleci unde esti cautat, unde oameni depind de tine. Este incredibil de frumos cand gasesti batranei care te trateaza ca pe un om, cand ti se da voie sa citesti si chiar ti se incurajeaza lectura cu carti cadou, cand poti purta o discutie inteligenta, filosofica, frumoasa cu un batran care stie mai multe despre viata decat tine.

Cirese amare este mai mult decat o adunare de scrisori. Este o meditatie in sine a omului care a fost rupt din mediul lui, incearca sa se adapteze unui mediu nou si cand credea ca nu mai are de ce sa stea printre straini pentru ca si-a rezolvat problemele, realizeaza ca “Acasa” nu mai este nimic pentru el, nimic nu mai este al lui si decide sa ramana unde apartine, unde oamenii il asteapta cu drag. Badant ajunge sa isi doreasca o viata lunga batranilor de care are grija pentru ca menirea ei este sa fie acolo langa ei.

Viata romanilor, a emigrantilor albanezi, peruvieni, ecuadorieni, coreeni, chinezi in Italia este comuna: sunt in aceeasi oala, oameni nedoriti care traiesc in conditii inimaginabile pentru ca drum inapoi nu mai exista. Se ajuta intre ei cu un soi de iubire frateasca pentru ca trebuie sa supravietuiasca, pentru ca se au doar unul pe altul, pentru ca sunt la fel de nedoriti de catre italieni. Cartea asta care sare de la o scena la alta cand credeai ca descoperi tot adevarul, tot ce a fost, contine o mie de povesti de viata ale emigrantilor, mai toate nefericite si intelegi ca tot ceea ce este scris este real.

Lucrurile alea oribile chiar s-au intamplat. Emigrantii sunt ai nimanui, sunt animale batute, haituite, violate de cei mai puternici decat ei: italienii cu bani si cu acte in regula. Este o realitate crunta pe care nu ai dori-o altcuiva. O alta realitate crunta este Romania saraca de care cei mai multi fug pana cand moartea sau nebunia ii gaseste tocmai in Italia.

Exista oameni buni, exista Padre Leontino daca imi amintesc bine, exista femei din Algeria care i-au intins Lilianei o mana, exista soti chinuiti de femei zgarcite si prefacute, exista copii buni si nepoti iubitori de oameni, de romani in general. Despre aceasta carte ar fi multe de scris. Mi-a creat multe emotii pe care nu lepot descrie. As putea scrie o alta carte despre aceasta carte. Despre durere si speranta, despre dezradacinare si apartenenta, despre orgoliu si umilinta, despre bine si rau.

Cititi cartea!