Tag Archives: constiinta

Recenzie Cirese amare – Liliana Nechita

Liliana Nechita este o femeie care a plecat de acasa in Italia pentru a-si intretine cele doua fete. Cartea ei, Cirese amare, este o destainuire artistica a unei calatorii initiatice din Romania in Italia. Daca la inceput teama, oroarea, grija, deznadejdea ii umbreau rasul, zambetul, pe fiecare an a devenit mai puternica si la final aprope ca si-a schimbat parerea despre casa si acasa.

Plecata dintre cunoscuti intr-o lume straina care nu o cunoaste, nu o apreciaza, nu o vrea acolo, fiecare zi fara un job este un chin. Numai gandurile ca va trebui sa se intoarca acasa fara bani, fara sa fi realizat ceva era un cosmar. O perioada lunga de timp sufletul ii sta o parte cu gandul acasa, o parte cu frica pentru prezent si viitor: daca nu isi gaseste de munca? Daca o violeaza vreun drogat noaptea cand vine acasa? Daca, daca, daca…O multime de intrebari o framanta.

Apoi se invata cu viata de acolo. Intelege ca merita mai mult si poate avea mai mult: respect, apreciere, bani, bunatate, timp liber, mancare. O carte plina de adevar: toti de acasa ne imaginam Italia o tara a tuturor posibilitatilor, caini cu covrigi in coada si bani care merg singuri pe strada. Realitatea este diferita. Italia est bogata, dar nu pentru romani. Romanii sunt paria, cainii maidanezi de care vrei sa scapi cu orice pret. Toate povestile, toate istorisirile, toate lucrurile incluse in cartea asta arata romanilor adevarata fata a italienilor: longevivi, zgarciti, condusi de hoasce de femei, afemeiati, violatori si obsedati sexual pana la cele mai inaintate varste pentru care romanii nu sunt oameni, ci animale.

Liliana Nechita scrie ca o persoana care a fost profesoara de romana: te lasa in suspans, trece de la scena la alta fara sa iti dea raspunsuri si in fiecare pagina include o doza de filosofie profunda legata de locul emigrantului in lume. Daca la inceputul perioadei petrecuta in Italia se gandea numai acasa, mai pe la sfarsitul cartii surprinde nniste bucati de realitate care iti induc nostalgie si melancolie: timpul care trece si tu esti plecat te scoate din viata alor tai. Nu mai esti prezent, cand vii acasa parca esti in plus, ei asteapta sa pleci, tu te simti ciudat, simti ca nu te mai vor si ca acolo nu mai este nevoie de tine.

Pleci unde esti cautat, unde oameni depind de tine. Este incredibil de frumos cand gasesti batranei care te trateaza ca pe un om, cand ti se da voie sa citesti si chiar ti se incurajeaza lectura cu carti cadou, cand poti purta o discutie inteligenta, filosofica, frumoasa cu un batran care stie mai multe despre viata decat tine.

Cirese amare este mai mult decat o adunare de scrisori. Este o meditatie in sine a omului care a fost rupt din mediul lui, incearca sa se adapteze unui mediu nou si cand credea ca nu mai are de ce sa stea printre straini pentru ca si-a rezolvat problemele, realizeaza ca “Acasa” nu mai este nimic pentru el, nimic nu mai este al lui si decide sa ramana unde apartine, unde oamenii il asteapta cu drag. Badant ajunge sa isi doreasca o viata lunga batranilor de care are grija pentru ca menirea ei este sa fie acolo langa ei.

Viata romanilor, a emigrantilor albanezi, peruvieni, ecuadorieni, coreeni, chinezi in Italia este comuna: sunt in aceeasi oala, oameni nedoriti care traiesc in conditii inimaginabile pentru ca drum inapoi nu mai exista. Se ajuta intre ei cu un soi de iubire frateasca pentru ca trebuie sa supravietuiasca, pentru ca se au doar unul pe altul, pentru ca sunt la fel de nedoriti de catre italieni. Cartea asta care sare de la o scena la alta cand credeai ca descoperi tot adevarul, tot ce a fost, contine o mie de povesti de viata ale emigrantilor, mai toate nefericite si intelegi ca tot ceea ce este scris este real.

Lucrurile alea oribile chiar s-au intamplat. Emigrantii sunt ai nimanui, sunt animale batute, haituite, violate de cei mai puternici decat ei: italienii cu bani si cu acte in regula. Este o realitate crunta pe care nu ai dori-o altcuiva. O alta realitate crunta este Romania saraca de care cei mai multi fug pana cand moartea sau nebunia ii gaseste tocmai in Italia.

Exista oameni buni, exista Padre Leontino daca imi amintesc bine, exista femei din Algeria care i-au intins Lilianei o mana, exista soti chinuiti de femei zgarcite si prefacute, exista copii buni si nepoti iubitori de oameni, de romani in general. Despre aceasta carte ar fi multe de scris. Mi-a creat multe emotii pe care nu lepot descrie. As putea scrie o alta carte despre aceasta carte. Despre durere si speranta, despre dezradacinare si apartenenta, despre orgoliu si umilinta, despre bine si rau.

Cititi cartea!

Crima si pedeapsa de F.Dostoieski


Crima si pedeapsa de F. Dostoievski este una dintre cele mai bune carti pe care am citit-o si cu siguranta prima pe care as recomanda-o cuiva care vrea sa citeasca o carte care sa-l uimeasca.
Dostoievski este pentru mine simbolul literaturii ruse: grea, profunda, incalcita, descriptiva, lunga, pasiva, dar care iti schimba modul de a vedea oamenii in general.

Eram clasa a IX-a and am citit-o. Tin minte ca mi-am pierdut 2 saptamani de vacanta de iarna ca sa o citesc si sa ii scriu rezumat pentru orele de romana. A fost dragoste de la primele 10 pagini. Pe Dostoieski il iubesti tocmai pentru ca iti ia jumatate de carte sa il intelegi si cand termini cartea ai o mie si una de intrebari.
Crima si pedeapsa este cea mai tulburatoare si mai profunda carte pe care am citit-o, singura pe care as reciti-o. For the record: eu nu recitesc cartile citite, chiar daca le ador. E o parte din codul meu personal.

Raskolnikov este studentul care abia se descurca la facultate cu banii, in camin mai bine zis. Este un personaj retras care mediteaza si filosofeaza pe teme controversate. Este un neinteles, un geniu pustiu al literaturii ruse.
Pentru ca el crede cu tarie intr-o idee, ca exista oameni care sug sangele societatii cum fac capusele animaelor, omoara doua femei. Se ascunde, se preface nevinovat, dar constiinta il tradeaza si face un gest care il da de gol. Cartea asta urmareste ca o camera de filmat plantata in sufletul lui tot chinul, tot tormentul de sentimente si emotii pe care le poate avea un om care ascunde o crima chiar si de cei mai apropiati oameni de sufletul lui.

M-am regasit in el in multe puncte, in personalitatea ta, in orgoliul si ambitia de a schimba ceva in lume. L-am inteles pentru ca nu este nevoie sa faci o crima sa te simti oribil si sa ti se faca rau fizic de ce simti emotional. Cand ai prea mult suflet te doare.

Cand esti un om bun care a facut o greseala, toti se ingramadesc sa te judece, dar iubirea te poate salva. Tu poti salva suflete vandute prin iubire si mila. Totul se poate schimba. Sensul vietii devine realitate.
Mi-am propus sa citesc toate cartile lui Dostoievski pentru ca stilul lui criptic, dar profund m-a cucerit. Da-mi, Doamne timp sa-l citesc pe Dostoievski cu ai sai Frati Karamazov.

O sa scriu si alte pareri despre carti ca Maestrul si Margareta, nuvele de Bulgakov, Taras Bulba de Gogol sau poezii de Lermontov.

Cine a auzit de ei? Cine le iubeste stilul?
Eu. Ador limba rusa si o sa invat mai mult decat cateva cuvinte de politete.