Summer black week

Lenjerii de pat outlet este un magazin online care ofera cumparatorilor lenjerii, perne, pilote, tot ce este necesar unui dormitor de vis. Imi place ceea ce vad pe site datorita calitatii produselor oferite. Poate unora li s-ar parea mari preturile, dar la ce veti primi in schimbul catorva banuti, va spun ca merita. Am primit o lenjerie de pat de la ei si sunt foarte multumita de ea. Se observa din avion diferenta intre ce ofera ei si ce am cumparat eu mai demult de la un mazagin oarecare la un pret infim. Daca vrei sa dormi regeste atunci investeste in locul in care dormi. Cum iti asterni asa vei dormi cred ca se referea la asternuturi.

Nu numai ca ofera calitate, diversitate la preturi pentru orice buzunar, dar mai au si super oferte. Nu exista zi fara reduceri si saptamana asta au chiar o promotie speciala. Summer black week presupune reduceri in perioada 13-20 august. Pentru a atrage si mai mult cumparatorii au mai pus in joc si o excursie la Paris. Cine nu ar vrea sa viziteze Parisul, asa, pe gratis? Ar fi un vis implinit pentru multi dintre noi. Tot ce trebuie sa faci pentru a intra in cursa pentru aceasta excursie (3 nopti, transport si cazare incluse) este sa comanzi un produs din promotia 1+1 Gratis. Simplu, nu?

Eu, una as incerca. Se stie faptul ca am noroc la astfel de extrageri, deci, poate as scrie pe blog din Paris in curand…

Succes!

Amintiri din viitor

Lumea se schimba incet-incet. De fapt cu o viteza uimitoare.

Locurile familiare raman in urma, plec mai departe de atat si zambesc uitandu-ma in urma. Nu-mi sterg rujul de pe cana de nes cand beau ultima gura inainte sa fug pe usa ca iar abia prind masina. Imi zboara pasii pe sosea si ajung repede in statie. Scotocesc dupa bani, bag telefonul in buzunar, toti taranii se uita uimiti la mine: inca nu inteleg unde m-am angajat de ma imbrac asa. Imi asez usor bluza alba sa nu imi dezveleasca sanii in vreo pala de vant si intind inca o data reverul sacoului rosu. Ma urc ultima sa ma las admirata si plec. Inca o data iau in geanta tot ce am nevoie. Ajung acolo si am pe lista vreo 10 lucruri. cum tot am chef de pierdut timpul mai pun un lucru si inca unul in cos uitand ca tot eu le car injurand pana la masina cand plec. Nu conteaza, am bani sa le iau azi. Ma mai holbez la 1001 lucruri pana ies. Mai multi tipi aranjati, la costum, genul pe camasa caruia ti-ai lasa apasat urmele buzelor tale rosii ca focul. Ii privesc indiferenta si trec pe langa ei. Ma intalnesc cu un vecin care ma intreaba daca m-am angajat. Ii zic ca plec in septembrie. Ma intreaba inca o data sa fie sigur si eu ii confirm in timp ce-mi cantaresc strugurii. Nu gasesc tasta. Intreb in barba: Unde naiba e? Apare o mana ca din cer si imi apasa pe ce nu vedeam eu. Imi iau eticheta si o lipesc, ii multumesc fara sa privesc mai sus de mana cu o forma draguta. Plec. Mai pun cateva chestii in cos pana ajung la casa. Imi fac planul. Mai am de luat multe pana le fac pachetul ala. Mai au nevoie de multe si eu o sa le iau tot ce le trebuie. Pentru ca pot sa fac asta! Pentru ca vreau sa fac asta! Pentru ca daca iubesc ajut. Pentru ca vreau, pentru ca pot!

Mai multe linkuri pastrate intr-un document. Incep sa sun cu laptopul pe picioare. Intreb, dau informatii, fac programare, las emailul, notez si inchid. Apoi o sun pe ea si ii zic ce am facut, ce am aflat. Mergem cat de curand si simt ca-mi explodeaza pieptul de bucurie. De luni m-am apucat de aerobic si abdomene. De asemenea mananc mult mai putin, ma cam infometez, dar sincer, simt ca ma subtiez. De la 64 vreau sa ajung cel putin pana la 60. O sa slabesc cand o sa plec. Stresul o sa ma faca praf si tocmai de aia abia astept. Sa-mi iau viata in maini cum am visat de cand l-am cunoscut pe el. Cand am vazut cum traia, ce facea. Mi-a placut mult, nu i-am zis niciodata ce vise am. Nu am vorbit niciodata cu nimeni despre lucrurile din adancul meu. Multi cred ca-s doar o proasta emotiva, timida, fara ganduri, fara vise sau planuri de viitor. Habar nu au ce am in cap, cate as vrea sa fac. Si o sa le fac. Mi-am facut o mie de liste si incep usor-usor sa bifez ce e acolo. Imi creez obiective si le indeplinesc. Doar asa pot sa-mi pastrez sanatatea mentala. Nu vreau sa innebunesc de plictiseala sau depresie. Am ales sa nu mai vorbesc de ce isi doreste sufletul meu, am inabusit acea dorinta. O acopar in scopuri si obiective de indeplinit. Optimizez procesul, muncesc ca nebuna. Ma trezesc de 4-6 ori in 8 ore de somn agitat. Visez fosti si oameni la care tin. Azi noapte plangeam. Stiam ca o sa ma bucur azi. Sunt optimista, desi deprimata per total. In adancuri. Stiu ca o sa fie bine pentru ca eu o sa am grija de tot, sa fie bine. O sa am grija de mine ca ma iubesc prea mult sa ma pierd, de ai mei, de tot familionul. De cei mici, de cei de varsta mea, de cei mai in varsta. Am grija de ei cum as fi vrut sa am pe cineva langa mine sa aiba grija de mine in orice clipa.

Am respins un capricorn. Nu vreau sa mai aud de capricorni. Am iubit mult unul si s-a dus dracu acum mult timp. L-am iubit in asa fel incat daca m-as intalni acum cu el pe strada mi s-ar umple ochii de lacrimi si m-as intoarce din drum. L-am iubit in asa fel incat toate visele mele de iubire s-au implinit cu el. Cele romantice. Ma facea sa ma simt femeie,  implinita, completa. Ceea ce isi dorea el, ce avea nevoie. L-am iubit incat eram gata sa ma cert cu ai mei sa plec la el cand ma voia acolo. Voiam sa renunt la chestii pentru el, dar nu a stiut niciodata pentru ca nu i-am zis. Nu am vrut sa-i zic pe fata ca as face orice pentru el daca m-ar iubi si daca mi-ar oferi relatia pe care mi-o doream. Acum e prea tarziu sa incerc sa creez ceva cu un alt capricorn. El nu e la fel de destept ca primul, nici la fel de frumos. Nimic nu ma atrage. Pot sa am discutii inteligente cu orice om, dar o relatie inseamna mai mult decat discutii pertinente. Nu mai vreau capricorni cat o sa mai traiesc. Nu vreau sa vindec niciun capricorn dat peste cap. Consum deja prea multa energie sa ma ridic pe mine. Ma dedublez de mii de ori pe zi sa ma regasesc din cand in cand.

Am iubit un scorpion cum nu credeam ca o sa mi se mai intample vreodata. Nu am stiut ca-l iubesc pana cand a disparut. A fugit de mine pur si simplu. Am stat un an singura analizand tot si sa-mi dau seama la final ca nu am niciun defect: asta e personalitatea mea. Nu ii place personalitatea mea si gata! Nu ma vrea pe mine. L-am iubit atat de mult ca de fiecare data cand trebuia sa cobor cu o statie inainte de strada lui am coborat aiurea. L-am iubit atat de mult, am plans atat de mult, am comparat atatia oameni cu el incat atunci cand l-am vazut ultima oara am trecut pe langa el rugandu-ma sa nu calc stramb sa imi rup glezna pentru ca mi se inmuiasera picioarele. Am tinut atat de mult la el ca nu am avut curajul sa-l privesc nici macar din profil, de la departare. Nu am avut curaj sa-i zic “Buna”.  Am tinut atat de mult la el ca in loc sa-i donez un rinichi daca ar fi avut nevoie, cum eram gata candva, am putut doar sa trec pe langa el cu respiratia intretaiata. L-am iubit atat de mult incat m-am schimbat in tot ce-si dorea el sa fiu si in ce eu nu puteam sa ma schimb  la momentul ala. Am facut tot ce m-a sfatuit si in plus si am ajuns undeva mai sus. as fi vrut sa mai vorbesc o singura data cu el sa-i zic ce fac acum, cum sunt si ce gandesc. Doar sa-i arat ce am devenit, dar timpul e trecut. Daca atunci eram gata sa nu-i drumul la mana pana nu l-as fi tras in sus din orice groapa,acum ii dau drumul zambind. Plec. Departe. Departe de el. Nu vreau sa mai tremur niciodata de emotie ca trec pe langa el. Niciun barbat, oricat de bun ar fi cu o femeie, nu merita sa tremuri, sa plangi, sa faci lucruri pentru si cu gandul la el. Nu merita nimic. Uneori am impresia ca nu mai simt nimic. Mi-a ramas mila si empatia. Ura si dezamagirea. Atat. Copila care iubea ca nebuna a murit. Nu mai visez la flori si inimioare roz. Visez la o relatie stabila, un parteneriat. Cineva care sa ma astepte cand ajung acasa si care sa ma sustina in orice vreau sa fac. Sa fie mana grea care ma tine sa nu dau inapoi. Ceva mult mai linistit si mai pasnic. Nu mai vreau altitudini mari, nici adrenalina, nici pasiune fara margini. Inima mea nu mai poate rezista la asa ceva. Sincer, sper sa nu ma intalnesc cu niciunul din cei ce mi-au frant inima. Nu vreau sa-mi reintalnesc nici scorpionul, nici capricornul, nici pestii pe acolo. Nu. Eu sunt altcineva, ei sunt la fel. Fiecare dintre ei e un drum infundat, nu m-ar duce nicaieri daca m-as lasa iar vrajita, prostita subtil.

Am invatat sa gandesc si sa actionez eficient. Sa fac chestii inteligente, care sa merite in timp. Aleg oamenii folosind criterii exigente. Prefer sa fiu singura decat inconjurata de oameni gelosi, invidiosi, gata sa traga pe mine daca ajung bine, daca ajung sus. Ideile mele se invart in spatiu ca geometria care mi-a placut atat de mult si simt emotii prin prisma poeziei. Inca ador cuvintele. Inca ma joc cu ele. Scheletul mi-e acelasi, dar formez noi continente zi de zi. Imi place mult ceea ce vad in oglinzi si in idei, cuvinte. Rasul meu nu mai e de copil. Am regasit ambitia de fier care ma caracteriza in liceu si am updatat-o la vremurile astea pline de mojici si de oameni cu caracter jegos. Alte lucruri au devenit importante. Nu ii mai privesc la fel, desi imi apar pe rand in vise. Dece naiba nu pot scapa de ei nici acolo? Parca nu ii aveam in amintiri si in cap adanc ascunsi…

Povestea mea nu se va termina aici decat daca prin vreo gluma nesimtita a destinului ma va imbolnavi de leucemie sau de cancer. Un infarct, ceva. Am avut in familie, e normal sa ma tem undeva adanc in mine. Veti mai auzi de mine si daca nu veti vrea sau daca eu nu voi vrea asta. E inevitabil.

Nu mai simt nimic din ce simteam acum un an, acum doi. Mult mai matura si mai responsabila, imi place ceea ce sunt. Am impresia ca dau de oameni buni oriunde merg. Ori ma avantajeaza fata, ori politetea. Tind sa cred ca a doua varianta.

8:55 Vreau sa iti marturisesc ceva.

9:00 suna alarma, ma trezesc. Bag mana sub perna si scot telefonul. am un mesaj.

9:01 Ce? Nu imi zice ca…De fapt nu imi zice nimic. Decat sa ma faci sa ma oftic, mai bine nu zice nimic. Nu mai da nimic si gata. Ma obijnuiesc mai repede asa.

9:05 Nu. Chiar e de bine.

9:06  Zi-mi ca sunt curioasa.

9:10 Mai incolo nu am timp acum.

pfff.

9:13 Mi-am dat seama cam tarziu ca tu de fiecare data cand te-am cautat mi-ai fost alaturi oarecum. imi place ca stii ce vrei si stiu ca ti-e drag de mine ( si mie mi-e drag de tine) si m-am decis sa las mistourile si sa avem o relatie serioasa.

wow. te puuup

Peste 24 ore pauza. O pauza luuuuuunga.

Eu nu dau nimic, nu ma mai ploconesc atat.

Mortii matii…Iar m-ai dezamagit…

Data viitoare cand o sa ne vedem o sa-ti dau un pumn in fata chit ca-mi rup degetele…

Nimeni nu merita nimic…

Timp pentru joc si joaca

Suntem oameni mari de la o vreme. Tot ce credeam despre viata de matur s-a dovedit fals. Nu e asa distractiv precum credeam. E mai mult o aglomerare de griji si stres in fiecare zi. Prea rar reusim sa ne deconectam. Stam mult timp in fata calculatorului. Uneori dormim cu laptopul langa pat, telefonul langa perna. Suntem prea stresati sa mai stim cum sa radem, sa ne relaxam. Trebuie sa fim invatati cum sa facem acele lucruri care ne bucurau candva.

Cu atatea lucruri pe cap uitam sa ne mai jucam, sa avem grija de creierul si sufletul nostru intr-un mod care sa ne ajute sa muncim cu drag si spor maine. De aceea am invatat sau reinvatat, dupa caz, sa ne jucam. Cel mai des ne jucam cu cuvintele, ne jucam cu oamenii sa vedem ce fac in anumite situatii. De cateva zile am descoperit jocurile online. Unii ar zice ca am dat in mintea copiilor, altii s-ar lua dupa noi si ne-ar incerca recomandarile. Oricum ar fi chiar si adultii au nevoie de joaca din cand in cand. Am descoperit cateva jocuri tari. Nu credeam ca o sa ma mai joc vreodata. Ultima data cand m-am jucat construiam propriul sat in Age of empires II. Era fun, pierdeam o gramada de ore incarcand sa gasesc o strategie care chiar sa mearga. Imi rodam creierul prin joaca.

Acum nu mai avem timp sa construim strategii sau nici macar chef. Avem strategii pentru viata reala, de ce am alege si in joaca tot strategie? Pentru cei mici, pentru fetite mai ales am gasit jocuri de fete cu gatit. E dragut jocul si merita incercat. Pe site sunt tot felul de jocuri pentru orice gust. E un site chiar interesant pe tema jocurilor.

Daca v-am convins ca merita, incercati si voi jocurile celor de la xjocuri. Nu cred ca veti regreta!

Noi 2

Nu ma intelegi niciodata si eu nu te inteleg nici o clipa. Mi-esti drag pana la cer, dar pana deschizi gura. Spui o tampenie sau o gluma care ma enerveaza intotdeauna. Esti, copilaros, exact opusul la ce-mi doream si totusi, nu pot sa te las sa pleci. Am plecat eu de atatea ori de m-am saturat. Aceeasi inima franta si toti fluturii din stomac morti. Peste 30 zile ma invii cu 2 mesaje pline de speranta.

E un fel de joaca de oameni mari aici. Tu te joci cu inima mea firava, iar eu cu nervii tai. Sincer, nici nu stiu de ce te intorci dupa ce ne balacarim si iti reprosez ca nu esti ce-mi doresc. Nici nu inteleg de ce mai incerc sa te schimb. Cand devii ca mine, om matur, parca nu-mi mai place…Joaca se termina. Pe cine mai provoc eu zi de zi? Si vii, la fel de mielusel de fiecare data, frumos 2 minute pana o dai in bara iar. Imi place cum zici asa moldoveneste “futu-ti…” cand iti zic ceva de dulce. Ne cam tragem de sirete si e amuzant si frustrant in acelasi timp. Imi iei timp si nervi si imi vine doar sa-ti dau una. Pacat ca nu ajung la fata da decat sa te sarut. Mai faci misto de pasiunile mele, de ceea ce ma intereseaza si de aia nu vorbesc despre mine cu tine. Fara sa vreau ma citesti. Din doua cuvinte o faci. Agitat, mereu pus pe sotii, mereu pe Facebook, cu telefonul in mana si cand mananci…Interesat de aspectul fizic mai mult decat o fac altii, cu o piele rozalie de blond-roscat, ochi verzi si cearcane mai verzi, un tatuaj colorat pe mana, inalt si slab cum imi place mie…Te iert de fiecare data cand iti vad fata aia care ma pune pe jar de fiecare data. De fiecare data cand plec zic ca e ultima oara. Ultima oara cand iti mai dau o sansa. Nu o sa revin. In 30 zile imi trece si o luam de la cap cu forte proaspete. Sperand sa ma intelegi mai bine, sa te maturizezi si sa ajungi sa tii la mine. Gelos, posesiv, pasional si amuzant, copilaros si matur cateodata, cuminte si indraznet, tot ceea ce am nevoie si ce urasc. Cand altii nu au nicio sansa tu ai 10. De ce? Pentru ca ai acel je ne sais qoui care ma da peste cap mereu si imi imaginez o lume alaturi de tine. O sa tacem si o sa ma faci sa tac, sa nu mai prostii fara sens in lumea ta cu saruturi lungi si dulci. O sa ne plimbam pe strazi pustii intr-un loc nou si nimeni n-o sa stie cine suntem si ce joc jucam cu sufletele noastre. O sa ma faci sa tac si sa ascult linistea din jur cand o sa ma ridici in brate sarutandu-ma in stilu-ti caracteristic. O sa ma faci sa-mi para rau intr-un final. O sa ma bucur ca te-ai intamplat in viata mea. Drumul meu merge mai departe, dar pentru moment esti oaza de odihna care imi trebuie. Esti tot ce vad si vreau acum. Ochii negri incep incet-incet sa paleasca si imi imaginez un viitor cu tine. Nu o sa fie liniste, nu o sa ai grija de mine cum o facea el, nu esti asa calm si nici un geniu necunoscut ca el. Prietenii tai nu te pot ajuta cu nimic, nu te vor invata nimic. In orice situatie grea doar eu ti-am fost alaturi. Nu ti-am oferit nimic si tot la mine te intorci. Probabil ca si tie ti-e drag de mine, nu cred desi mi-ai zis. Amintirile cu el care ma bantuiau in orice clipa palesc cand imi imaginez viitorul cu tine…Nu o sa fie liniste si pace, dar o sa fie nebunie si spart de farfurii in noapte. Macar nu o sa ne plictisim niciodata si stiu ca de mana ta pot fi adolescenta din nou fara sa ma gandesc ce zice lumea. Am curaj cu tine. Merg oriunde cu tine si ma enervezi maxim de fiecare data. Totusi nu pot sa iti fac nimic. Nu te-as atinge nici c-o floare. Ai o fata prea draguta, nu pot sa ma abtin sa nu te mangai. As face asta toata ziua daca n-am juca in piesa asta de teatru. Daca banii nu ar conta asa mult. Daca nu as vrea atat de mult, atat de multe. Atat de multe de facut. Daca m-as opri la iubire cum o faceam candva. 2 ani singura m-au invatat sa analizez mai bine totul, inclusiv pe mine si sa imi dau seama ca vreau prea multe de la viata, ca pot sa fac prea multe ca sa ma opresc la iubire. Nu o sa am o viata conventionala. Nu vreau o coilba, doi copii si un barbat alcoolic care ma “iubeste”. Sunt mai mult de atat. Nu o sa ma injosesc niciodata oricat de multe beneficii ar parea ca aduce. Nu e genul meu: cu fruntea sus sau in tarana!

Credeam ca plec singura, ca nu ma asteapta nimeni acolo. 3 persoane abia asteapta sa vin. Nu imi vine sa cred cat de bine incep sa mearga toate. Sper sa nu fiu dezamagita iar…Nu pastrez capricorni decat pe postul de prieteni foarte buni. Relatiile sunt un dezastru. Suntem prea dati peste cap sa ne repare cineva. Prea gandim totul si vrem prea mult perfectiunea. Cat am mai plans dupa cel mai inteligent capricorn pe care l-am cunoscut. Pana am inteles ca egoismul e o caracteristica specifica noua, ca pana ne gandim la altii ne gandim la noi. Sa ne fie noua bine, sa fim noi sus oricum, in orice situatie. O pasiune mistuitoare ne-a mistuit de la inceput. Nu am mai adorat pe nimeni asa. L-am adorat si pe el, dar nu era la fel. Noi nu eram la fel. El era…oaza mea de liniste si putina nebunie cand isi dadea voie sa imi dea voie mie sa ma bucur. Nimic nu era la fel. Vorbeam si facem chestii impreuna, dar EL nu ma iubea. El nu se indragostise de mine. Nu ma vedea desteapta. Nu ma vedea cum eram. Ma vedea mereu de 17 ani cand aveam 21. Ma vedea mereu mai cuminte, mai neindemanateca, mai nedescurcareata decat eram. Isi facuse o parere dubla despre mine. Pe fata ma placea si ma indruma, ma ajuta cu mii de sfaturi, dar dedesubt scorpionul-scorpie nu putea sa se abtina: pregatea un atac, parerea lui adevarata despre mine are sa-mi smulga lacrimi fara rost la final. Avea sa ma franga in mii de bucati ca nu-i spusesem de la inceput: te rog nu ma rani, nu mai suport inca o data.

Avea sa treaca timp fara fund, sa trec prin mii de emotii intense, depresii adanci, muzica trista si apoi vesela. Plans cu ras si invers in ritm ametitor. Discutie normala incheiata cu lacrimi, tipete, trantit de usi si circ prin curte. Atatea certuri. Era 7 dimineata cand am sarit din pat si am fugit in picioarele goale sa ma bag intre ei cu ochii inchisi de somn sa nu se bata. Am trecut prin atatea clipe nasoale, nici nu poti sa-ti imaginezi. Nici nu stii cat de puternica sunt. Sa ii impac de fiecare data. Incearca tu sa refaci un camin destramat de indiferenta si raceala. Incearca tu sa-i ridici moralul unei persoane care cade la fiecare pala de vant. Incearca tu sa o faci fericita ca merita. De un an nu am mai facut nimic. Nu am maturat niciodata camera sau curtea, nu am facut mancare decat de vreo 3 ori, nu am facut absolut nimic si ea munceste 13 ore pe zi. El nu o intelege niciodata si doar alaltaseara o injura prin curte tipand de l-au auzit vecinii de la 3 case incolo. Incearca tu sa bagi in casa cu sonorul la minim un om beat si nebun in prostia lui. Incearca tu sa o faci sa vrea sa mai traiasca si sa mai faca, ceva in curtea asta. Cum sa mai faca palat pentru lumina ochilor sai verzi si tristi? Cum sa o mai conduca in lume de mana mandra si fericita cand nu mai are puterea sa zambeasca de atata munca? Vino tu si repara oameni! Hai, vino! Banii nu rezolva nimic. Sanatatea poate. Vino tu sa-i vindeci sufletul cand o doare in fiecare colt din rai. Vino tu sa o pupi, sa o imbratisezi, sa o asiguri ca va fi bine si sa-i resetezi creierul de la 0: sa nu-i mai pese de parerea oamenilor, sa nu mai fie invidioasa, sa nu urasca oamenii care o folosesc si ii fac rau, oamenii care au uitat de ea, care sunt indiferenti la prezenta ei. Vino tu si fa tot ce fac eu zi de zi cand nu ma repar pe mine! Cand nu ma mint pe mine ca va fi bine! Vino tu sa ajuti copii deprimati la 11 ani de ceea ce vad si aud acasa. Vino si ajuta-i si spune-le tu, fa-i sa creada ca doar invatand vor ajunge mai bine. Ridica-i din intunericul din casa lor si da-le speranta. Vino tu si fa bine cand ti se face rau fara motiv! Asculta povesti triste si ridica moralul de fiecare data!

Vino tu si scrie in agenda mea ce vrei sa schimbi la mine. Ce obiective ai pe termen lung. Ce mai ai de facut si ce ai facut pana acum. Machiaza cearcanele pana la genunchi sa arati tanara si frumoasa.

Normal ca as sta la un ceai sa vorbesc despre ce am, cum ma simt. Cum ma simt cand nu simt nimic. Cand nu am timp de nimic, atatea proiecte in cap, atat de putin timp. Porneste tu de jos si spune-mi ca nu e greu sa ajungi sus-sus. Normal ca as vorbi cu cineva care s-ar uita fix in ochii mei fara sa alunece in decolteu sau sutien. Normal ca as sta in bratele cuiva cu ochii inchisi doar sa uit de ale mele. Doar sa il simt aproape. Parfumul lui sa ma imbete cu liniste, sa ii ascult respiratia cand ii pulseaza vena de la gat. Sa ii mangai obrazul barbos incet si sa tac. Sa vorbeasca el sau sa ma mangaie pe maini sau pe par…Atat!

M-a vazut: el a zis ca-s egoista, altul ca-s prea timida,altul ca prea cuminte, el ca prea posesiva si geloasa. M-a lovit cand a zis-o. M-a vazut exact cum nu aveam eu tupeul sa ma vad, sa-mi recunosc mie ca sunt.

20150814_074725

What now?

I hate you, what now? What level should this game take us on?

I am so fucking proud of myself, or what I have done so far and what I have become. I fucking hate you as you wish, my dear sir. For every time you break my small sparkles of hope, for that I hate you.

I hate the way you smile, and how your hands look. I hate your haircut and the way you arrange it to look elegant.

I hate your perfume and your cigarettes.

I hate the way you walk and how you talk. I hate most of all your laugh and your jokes.

And what I hate the most is how I don’t hate you at all. Not even a bit.

Today something died. My hope, my dreams, the incarcation of my dreams -you is dead. The guy I used to know and like, adore wasn’t like that. That guy would take me of the road to say a good word to me and to make my day better. That guy would heal me in every possible way he could. That guy would ask me how I feel and what’s on my mind today. He would like me even when I was ugly and my clothes were cheap and odd. That guy would have given me a chance when I was out of his game. That guy… That guy was am amazing guy and he totally changed my life, me in all possible way. He changed my way of thinking and made me stronger. What hurts is that he won’t talk to me like I am disgusting or something or he’s ashamed to talk to me. Something odd is going on here and I can’t stop thinking to worst motivation ever. I hate that he will not be there, nor here or where I will go to answer “hi” and ask me how I feel. I hate the fact I am leaving a life to start other one and he’s not in none of my lifes. I hate myself for not hating him, for remembering his smile, his small black eyes in my dreams. I had a feeling. I dreamed I talked to him, he would come to me on a bench in parc. I have such feelings all the time. All my dreams and hopes were about him. How I would get an advice for him once more before I actually go there on my own. But it is nothing like that. I’m standing here, on my own, with lots of people appreciating me and wanting to be with me, with my family supporting me and I’m alone. Alone in the dark with all my fears uncovered.

And he is there. Here. So close and yet so far.

So beautifull and yet so cold.

He is dead. The guy who made me stronger is dead and gone. I loved an illusion. He isn’t that good as I used to remember. I was chasing a dream until today. Everything ends today. It’s what he wants. Since I don’t deserve even a word, HE is dead for me. I will remember him as my light in the day risen. He helpt me in so many ways he can’t even imagine. All I’ve learnt and all I became, I always thank him for all knowledge. He was the man to awake me to reality and to make me feel the pulse of market, business, life in general.

I chased a dream so many months. I was being an idiot and he is a bigger idiot thanme since he hates me for no reason. I did nothing wrong. I haven’t did anything wrong to him. It’s my fearfull personality and my social anxiety which he hated about me. That’s why he left. I had so much time and I thought and thought about all of it until I came to this conclusion: he hated my flaws even if he forgot to see my strengths. He cut me off the list due to my flaws. We do that all the time,but it’s always hard to see how you can’t reach to other people’s standards. Disappointing and sad. Depressing.

I hated myself today. Down the hall, 4 people around me, waiting to doctor’s door. Tears were coming up into my eyes. I tried to look other way so they can’t see me. I felt like a sentimental, like a stupid woman inlove. Stupid, stupid, stupid.

When I got there I felt like crying all the time. Even when my doctor was trying to make me laugh. I felt like I will burst into tears in no moment and I wanted to leave as soon as possible of there.

In fiecare zi ma gandesc cum sa trec peste. A trecut o gramada de timp si doare de fiecare data ca la inceput. Primele zile fara el. De fiecare data cand il vad, la fel de frumos cum il stiam, mi se inmoaie picioarele. Sper, sincer, sa nu ma intalnesc cu el acolo. O sa lesin daca sunt cu colegii/colegele. O sa-mi dea ziua peste cap. Ma doare, frate. Singurul la care am tinut de mi-as fi vandut sufletul pentru el e indiferent. “Ramanem prieteni oricum. Daca mai vrei…Vorbim…” Totul a fost o minciuna de la inceputul chestiei pe care am avut-o. Mi-a promis multe si nu a facut nimic. Eu ii ziceam ca ma schimb, dar nu vedea nimci pentru ca nu ii aratam. In fata lui nu puteam fi eu. Eram iar timida, tematoare. Era autoritar si ma controla. Intr-un fel ma anula. Nu ziceam glume in fata lui si nici el nu ma facea sa rad. Era mereu serios. Asa-mi plac mie, sa fie seriosi. Ma duceam acasa cu forte noi si am invatat in timp tot ce mi-a zis. Mi-am perfectionat engleza, am invatat sa scriu mai bine, citesc in engleza pe telefon acum, am o gramada de experienta ca freelancer, mi-am gasit un post super si totul o sa se schimbe in curand.

Am bani si incerc sa ajut pe toti in jurul meu. Prefer sa imi folosesc timpul sa fac bani si apoi sa fac bucurii unuia si altuia. Totusi ma consider zgarcita. In capul meu le-as da mult mai mult si cand vad ca le dau jumate din cat era in capul meu, consider ca nu pot sa renunt la ideea de a ma pune pe mine pe primul loc. In viitor o sa ajut si oameni straini, asta sper sa pot sa fac. Sa am destui bani si sa fiu la fel de nefericita ca azi  sa arunc cu banii in oameni care au nevoie si zambetul lor de bucurie sa ma bucure si pe mine un pic. Pot sa imi vand si casa si pamantul, karma nu vrea sa imi ofere niciun strop de bucurie. Am multumire pe plan profesional, dar ma simt goala. Atat de goala pe dinauntru, pustiita. Incerc sa o iau de la cap, sa ma pierd in ochi straini, verzi, pistruiati, bruneti, slabi, dar nu reusesc. Imaginea si amintirile cu el ma obsedeaza si nu reusesc sa imi reprim cuvintele: “Nu e ca…EL!” Cand vad diferentele totul ma face sa cred ca nupot trece peste x lucru si plec. Mai bine singura. Imi fac rau singura. Probabil el, el ala bun, nu asta de acum, ar vrea sa fiu fericita. Sa fiu cu cineva sa ma iubeasca, dar eu am multe exigente. Pun standarde imposibile. Sa fie ca el si un pic mai bun si asta ma face sa resping pana plec acasa singura.

Jumate de oras m-a vazut la cum eram imbracata si el nu m-a vazut…Doare ca…dracu.

Nu am nevoie de atentia, dorinta, linsul de buze si libidosenia unor idioti care nu au pus mana pe o femeie in viata lor, aveam nevoie doar de un “Buna” de la el. Sa stiu ca inca ma stie, ma recunoaste, ca nu e indiferent la mine si aparitia mea. E nasol…

Plec acolo si in afara de doi fosti, nu cunosc mai pe nimeni. Nimeni care sa-mi aline sufletul cu o vorba buna cand ma nevoie. Ma alin cu bandaje mult prea mici. Fac conversatie cu tipi cu care nu am nimic in comun. Ma calca pe nervi constant si ori de cate ori s-ar intoarce la mine tot cred ca il pot schimba si accept provocarea iar. Ca-s masochista si imi place sa-mi fac rau singura. Pentru ca el nu e. El care ar fi trebuit sa fie. El pe care il doresc pana la cer.

Daca voi ajunge vreodata unde imi doresc, JUR si eu nu jur niciodata, ca daca vine la mine, daca ma cauta o sa-i zic privindu-l in ochi ca nu il cunosc. Oricare EL ar fi. Oricare EL m-ar fi parasit cand eram mica, cand eram la pamant, cand credea el ca nu o sa ajung niciodata nicaieri. Ura si durerea ma fac sa ma ambitionez si sa merg mai departe cu o forta inimaginabila. Cand sunt indragostita si flower power, totul e roz si eu sunt alba, atunci sunt praf. Nu pot sa mai lucrez, sa invat, sunt bleaga, dar cand am ambitie si fac ceva la ambitie, nimic nu ma poate opri. Prefer acum sa ma axez pe ce am de facut pe partea profesionala. O sa ajung sus in curand si o sa privesc zambind in coltul gurii pe toti cei de jos care au zis ca-s proasta si ca nu pot, nu ma descurc eu singura. Ei bine, ma descurc. M-am descurcat de doua ori pana acum, o sa ma descurc multe luni in continuare.

Orice durere e un sut pentru un nou inceput. Poate cineva imi da semnale disperate sa mi-l scot din cap si sa merg mai departe. E timpul!

Dupa ce am udat doua perne cu plans de idioata ranita in orgoliu, am adormit si am dormit asa bine…

Hai ca iar termin bateria laptopului. Ma bag la work!

“Esti rece, frate. Voiam sa topesc ice cub-ul si nu puteam.”

“Ti-am zis ca am zid de aparare.”

The queen of peace

Always does her best to please…

Let me heal you

If you’re broken I’m going to fix you.

If you’re hurted I’m going to love you.

If you’re lonely I’m going to stay with you.

If you’re lying I’m going to tell you the whole story.

If you’re damaged I’m going to heal you.

I would heal everybody if I could.

Instead I’m going to buy one thing each day to heal myself with a drop of happiness. Music is the other thing which makes me feel like I’m strong, flying among issues and private problems.

An order of a bag, a blazer, a couple of shirts make me feel better for a couple of hours.

You’re the only thing I need and want in this crazy world!

Cititul e sexy

20150716_190628

De ce ar fi sexy? Pentru ca tipul ala blond cu ochii verzi te-a cucerit cand ti-a zis ce gandeste si cand ai vorbit cu el in miez de noapte despre ce carti ati citit.

1.1

Pentru ca poti sa pari si sa fii mai interesanta daca ai citi o carte, doua, trei, douazeci. Poti sa te dai inabordabila si sa stii sa raspunzi la replici cu replici mai fierbinti decat credea el vreodata ca stie.

Pentru ca vreau sa vorbesc despre carti in pat,stand pe burta, pana cand zorii ne vor prinde imbratisati.

1.2

De ce ar trebui sa citesti tu? Pentru ca intr-o zi o sa intalnesti un tip interesant. In timp o sa-ti dai seama ca e extraordinar. Are suflet, are creier si o fata de l-ai saruta si mangaia toata ziua. O sa ai o relatie cu el si nu vrei sa taci tot timpul astupandu-i gura cu saruturi. O sa vrei sa ii dai replica, sa il provoci, sa il enervezi si sa il lovesti in orgoliu cand simti ca s-a umflat prea mult in pene si nu mai ai loc de el. Pentru ca o sa vrei sa il pastrezi interesat si daca nu stiai inteligenta e cea mai sexy calitate. O sa ti se spuna asta de multe ori. Pentru ca o sa vrei sa ai cu el discutii extraordinare, nu banale. Nu discutii despre vreme si pretul cartofilor, ci discutii despre istorie, politica, timp, carti, religie, poezie, psihologie. Discutiile alea care conteaza, care iti raman in cap. Acele discutii care te vor face sa iti amintesti si peste ani de momentele cu el.

1.0Alea in pat, imbratisati cand vorbeati o gramada pana cand ajungeati sa dormiti 3 ore pe noapte. Pentru ca daca e destul de inteligent te va parasi pentru o fata mai inteligenta, una care il va provoca, alaturi de care va atinge culmi si va urca pe munti pana in varf. O fata care sa fie varianta lui masculina oferindu-i tot ce isi poate dori de la o partea opusa.

311290_3819303445253_493499932_n

Pentru ca tipul ala dragut, cu barba, cu fata matura, dar de fapt de la liceu nu va vorbi niciodata cu tine doar pentru ca ai sani si fund. Daca il intrebi ce citeste si porti o discutie inteligenta cu el, cred ca ai mari sanse sa mai discuti si la o cafea.

Pentru ca in timpii morti cand relatia ta pare ca vegeteaza ai putea sa reaprinzi flacara iubirii facand un gest dintr-o carte, asta daca ai citit vreuna. Pentru ca vei fi un om mai bun daca vei citi despre oameni, despre comportamentul lor si ii vei intelege mai bine.

read

Cititul e sexy cand stai pe o canapea la soare cu cartea pe genunchi si citesti absorbita. Daca e baiat inteligent va stii sa iti aduca un nes sau un suc rece langa tine pe un scaun sau o masuta, iar daca te prinde citind seara, in pat, te va cuceri cand iti va aduce o patura sau ceva cald de baut. Te vei cocolosi in bratele lui cu cartea langa capetele voastre.

Pentru ca a citi inseamna sa ai idei, sa intelegi lumea cu toti oamenii sai mult mai bine decat ceilalti. Pentru ca el te va place pentru inteligenta, dar vei face dragoste cu el pentru corpul tau. Seara e pentru trup, dimineata pentru discutiile inteligente si calme. Pentru ca vei plange luni in sir dupa ce te va parasi nu pentru ca te-ai ingrasat, ci pentru ca nu esti destul de inteligenta pentru el.

Pentru ca citind vei deveni un om mai inteligent care va straluci in multime, fie ea grupa de facultate, clasa in liceu sau grup la un interviu intr-un oras strain. Pentru ca vei avea mai multe satisfactii decat orice altceva ai face pentru ca bucuria ta va veni din interior: vei fi fericit ca ai ajuns in acel stadiu, mandru ca esti atat de destept si ca ai invatat atatea despre viata si despre oameni in general.

Citeste sa ai ce povesti nepotilor! In caz ca o sa ai! Ii faci oricum:)

Ce sa faci…

Ce sa faci pe caldura asta ca innebunesc la umbra, in casa?

Ascult toate melodiile posibile de la 9:30 cand m-am trezit cu o durere groaznica. Zi de …

Afara simti ca iti ies flacari pe nas, mai bine te abtii sa respiri.

M-am plictisit. Am, cred,36 ore de libertate si mor de plictiseala. Am lucrat de dimineata, ascult muzica, am facut si curat, am pus niste cartofi la cuptor. Mai am putin si intru in sifonier sa fac curat. Asta chiar ar insemna ca ma tampesc. Daca mai stau asa, cine stie ce mai fac. Ce tampenie…

Jessie J e prea tare aici. Danny la fel. Cu fata aia atat de cunoscuta. Ce te faci cand iti descoperi tipul? tipul, tipul… Il pastrezi in cap si cauti pe strada aceeasi fata draguta de iubit. Iubibila!

Ce or face astia in apartament pe caldura asta? De aia ii vezi lesinati intinsi pe banci in parc de nu mai ai loc de ei. Strica atmosfera cu fumul de PallMall sau Kent 4. De aia lesina babele in autobuz cand nu au loc de mine ca-s ele grase. Nu mai zic nimic, cine stie pe cine imi pun in cap. As pleca de acum. As pleca oriunde. As pleca la Iasi sau Satu Mare sa ma intorc in vreo saptamana. Cateva zile intr-un ors pe care nu il cunosti si in care nu stii pe nimeni. Cat de tare ar fi?

Dupa 3 ani

Au trecut 3 ani. Paseam in I-uri cu inima stransa, daca aveam sa ma ratacesc pe acolo? Holurile pareau prea mari. Ne imprieteneam instant. In anul I toata lumea era prietena cu toata lumea. Credeam ca va fi pe vecie. In anul II cand m-au mutat la alta grupa totul parea diferit. Lucrurile se schimbau. Am remarcat cateva relatii de ura public afisata si cateva prietenii pe bune. Pana la final putini au ramas prieteni, nici dusmaniile nu vor tine. Totul a fost mediocru. Nici bucurii prea mari, nici regrete. E clar ca in anul I semestru II la primul examen toti am iesit din D-uri sarind in sus si imbratisandu-ne unii pe altii. Parca eram la Pariu cu viata. La franca sau la programare la fel. Eu 10, altii de trecere.Nu tuturor le plac lucrurile structurate, fixe.  Am invatat sa crestem impreuna, aici, sub ochii acelorasi profi, dar diferiti. Am injurat profii cu diferite ocazii, am invatat cine pe cine uraste si mai exact pe cine de fata cu cine sa nu barfim. Am dat foi pe sub banci la examene si ne-am dat mesaje cand s-a putut. Ne-am soptit si am invatat sa citim pe buze. Ne-am aratat unii altora cu degetul pe ecrane scariate si vechi, dar la final am plecat fiecare pe calea lui zambind. Luaseram toti. Ne ajutaseram si era ok. Lumea inca parea buna.

In anul III, dupa ce am trecut de diferite tipuri de conta din care nu am retinut decat lucrurile care ni s-au parut interesante sau cele din temele la care proful S. ne-a certat cu o voce blajina de comunist cu intentii bune, din 3 grupe s-au format 4. Circ si nebunie: toate prieteniile rupte in doua, cum sa stea x fara y si a fara y? Ne-am ingramadit toti la secretariat cu cereri de transfer. Uneori chiar 2 fete de mana sa faca schimb de locuri. Circ, ne-am certat cu cei de la conducere si am reusit. In 3 zile toata lumea era impacata. Viata revenea la normal in cercul prea bine cunoscut de confort. Aveam sa legam prietenii mai stranse in anul III cadoar eram numarul magic 7 la seminarii. Era ciudat daca nu s-ar fi intamplat asa. Am ras, am plans, am mancat si am mers cu 30-ul impreuna. Ne intalneam adormiti in fata la I-uri sau la trecere. Faceam schimb de locuri si mancam toti cam din aceeasi punga, uneori mai beam si din aceeasi cafea. Cert e ca miercurea la ora 8 toti aveam fete de zombie si mancam alene din sandwishul de sub banca, de aia stateam cu capul aproape pe banca. Pana si proful radeade noi. Joi la 8 dimineata mai nimeni. Pai cum sa te trezesti in anul III doua zile la rand la 6 fara ceva sa ajungi la fac la 8? E revoltator!

Fiecare avea planul la ce ore sa vina, cand sa-si prezinte proiectul, cine cu cine, sefa de grupa ne-a ajutat enorm pe toti. De fiecare data si-a pus obrazul pentru noi si a fost super de gasca. O persoana extraordinara care va ajunge o femeie nemaipomenita. Noi eram 80% fete. Nu au existat flirturi decat foarte rar si atunci nu s-a dat curs. Nu se merita. Nu era nici timpul, nici locul, nici cazul. Viata avea alte planuri mai marete.

Doua sesiuni de vis, numai note mari si invatat pe branci. Ziua frecand menta prin casa, mai un film, mai un film + rezumat din teorie, probleme sau foi cu formule scrise frumos si mic sa le invat mai usor. Baga lecitina, baga stres control, baga ceai, ia cu ciocolata, iarna mere si vara nesuri si apa. De Craciun invatam la audit. Nu dadusem lucrarea ca din cauza cuiva drag si nedrag nu putusem sa invat in noiembrie si la examen puteam lua maxim 7. Era toata lesinata de frica sa nu pic. De aia am stat doua saptamani numai cu foile alea in maini citind si repetand de nebuna prin casa. Cand venea mami de la serviciu o puneam sa ma asculte. Se saturase si ea de materia mea. Abia astepta sa ma vada relaxata iar. 7. Imi dadea maximul la examen. Imi parea rau ca m-am adunat prea tarziu. Cand stiu ca pot ma oftic. Da-i si invata si la celelalte. Doua examene cu F. asistent, foarte tare. Fara stres ma duc si imi da 10 si 9. Trece si asta. Se simte izul verii si ne ia pe toti panica pentru licenta. eu fac cadere nervoasa ca nu o sa intru in licenta ca nu am facut nimic si nu am din ce. Ma adun, revine si profa la normal si ma ajuta. Foarte mult. In 3 saptamani lucrez la licenta 13 ore pe zi, in pauze baga work: scrie recenzii de nebuna. Singurele momente de creativitate permise. Baga iesire la aer, apa, mancare mai putin ca stresul ca strangea de gat. Adormit la ore tampite, no movies, no music. Dureri de cap si anxietate, intepaturi de inima si crize de nervi. Cand eram mai aproape, parca nu mai terminam odata. Vine si ziua sa predau licenta. Alergatura cat cuprinde prin tot orasul, dar la final am sansa sa imi tin licenta in mana si sa ma bucur ca am facut cu mana mea asa minunatie. O predau si plec afara fluierand. Nu fluierand, doar zambind tamp. Acu alta nebunie: nu e gata aplicatia, ce naiba zisese profa sa mai fac? Unde e foaia aia? Ce naiba scrie aici ca nici eu nu mai inteleg ce am vrut sa scriu. Incarca laptopul de 3 ori pe zi, telefonul statea numai cu cablul de date. Suna x, aoleu nu i-am raspuns lui y. Ia sa sun pe z sa vedem ce zice. Hai ca m-a enervat w si c’est fini la comedie! Discursul, ce scriu in el? eu vreau sa pun ceva interesant, dar oare am voie? Ce sa zici cu floricele si metafore unor profi de info? Cei de conta sunt la fel de rigizi. Mai bine raman la aplicatia mea, zic de ea si aia e. Ma duc acolo mai mult moarta de frica decat vie. Ma trezise x la 10 sa-mi zica sa zbor sa vin cat de repede la fac ca pleaca profii. Ce naiba sa fac? Cu o mana tineam telefonul, cu alta ma spalam pe fata. Baga fusta pe mine. Normal ca e stramba. trage de aia pana sta crapatura aia exact pe mijloc, fugi cu pantofii prin curte. Cat pe ce sa pierzi masina. Baterie 60%, sper sa ma tina. Ma suna astia de m-au tampti azi. Maine nu ma mai stie nimeni. In masina la mine dau peste o prietena si vorbim si radem, povestim de se uita lumea la noi in statie. Noi si restul lumii, ce mai conta? Ea se bucura pentru mine, eu pentru ea si ma pomenesc ca ea pleaca la jumate de drum spre altceva. Raman singura in 30 cand il vad. El se face ca nu ma vede sau cel putin asa cred eu. E ok. Ne vedem peste 3 ani. Vedem cine e mai tare.

La absolvire a fost superb. Ne-am simtit super bine toti. Parca ne iubeam si nu alta. Era devreme si ne temeam ca naiba de sesiune si de licenta, dar a fost ok. Am luat toti. Note mari si zambete largi.

Cand plec le zic:” Vorbim, imi ziceti ce ati facut!”

Una dintre ele se uita la mine si imi zice:”Dar noi nu ne mai intalnim, nu?”

“Fata, nu avem Facebook? ce naiba?” rad si ma indepartez cu fata inca spre ele. Zambesc si ma intorc. Fug dupa I. si mergem impreuna pana la rondul 1. Am castigat o prietena cu 2 ani mai mare. Totul pare roz si nu vad de ce nu ar fi asa.

Plec sa te las in urma cu toate amintirile. Uneori cred ca a fost doar un vis frumos. Pe de alta parte ceea ce e pe cale sa inceapa e un vis frumos si am de gand sa-mi fac o gramada de prieteni acolo. Nu mai sunt deloc fata timida si vad ca oamenii ma plac instant. Mai termin un curs. Iau diploma si subventia. Totul e ok. ce mi-am dorit s-a intamplat. La anul fac master, chiar sunt pe drumul cel bun. Emotional ma gandesc la profesional. La bani, vacante, scris si prieteni.

Nu mai stiu ce e fericirea. Nu cred ca am stiut ce e vreodata. Am avut clipe scurte, dar intense de momente de nebunie: adrenalina, indragosteala de copil, dorinta, pasiune, posesiune, liniste si pace. Nimic nu a fost fericire autentica. Cel mai recent am fost fericita cnd am fost mandra si multumita de mine. Nu e apogeul. Mi-a spart putin inima oricum ciobita si care ma inteapa si cand mi-e bine, dar fericirea e departe. Iubirea nu exista decat in mod familial sau prietenesc. Nu e nici ea vreun varf de aisberg. In schimb scriu, am idei din ce in ce mai nastrusnice. Se pare ca realul din licenta ma face acum sa abund in idei odata ce am gasit timpul liber. azi deja m-am plictisit si am lucrat toata ziua. Cred ca am nevoie sa fac mult mai multe lucruri in acelasi timp sa simt ca fac cu adevarat ceva. Mai sunt si timpi morti  cand doar intr-o imbratisare abandonezi orice gandire, orice idee, orice grija, dar nu e TU. Doar o copie ieftina si copilaroasa care poate deveni TU in ceva timp de stat singur si de intrat in rahaturi fara fund. Nu invat pe nimeni nimic. Nu initiez oamenii care nu imi ofera nimic. Nu am grija de oamenii care nu dau nici macar impresia ca tin la mine sau ca le pasa de mine. Nu mi s-a intamplat nimic groaznic. Nu m-a marcat nimic. Am doar bucati de amintiri care dor. Nu mi s-a intamplat nimic extraordinar desi am invatat sa multumesc pentru ce am, sa fiu optimista. Am fost la ele pentru 2 ore. Mai mult am facut pe drum. Frig si ploaie, eu in fusta cu umbrela-n cap. Se uitau toti strambii pe geam. Nu am vazut niciodata oameni mai urati ca acolo si mai inculti. Tarani d-aia iobagi. In fine. Le-am gasit vesele peste masura ca ne vad. Putinul nostru, adunat cu grija in doua plase umplute pana la refuz, le-a facut sa le dea lacrimile. M-am emotionat si eu, ce naiba, nu-s de fier desi par… Am plecat repede, abia mergeam pe pietroaiele alea. Era asa fericita ca i-am dus o gentuta ca a mea si ca i-am lasat 30 lei…Parca ii lasasem o avere. Vedeam in fiinta aia mica si slaba moarta un sufletel. Un SUFLETEL chinuit, fara speranta si mi-am promis mie ca ea va fi proiectul meu: o iau din stadiul asta cat de curand si o fac o fata puternica si implinita. Muncesc eu sa o ajut. E sangele meu si ochii ei imi seamana. O sa fac eforturi sa o vad fericita. amarata nu a avut momente de fericire nici macar un gram din cate am avut eu. Nenorocul ei e ca s-a nascut in varf de munte. Daca o sa am vreodata bani si eu cred ca o sa am, o sa ajut toate femeile abuzate si pe cele care au o problema cu increderea in sine. Sa te vezi frumoasa, cu potential, sa te vezi zambind in oglinda e un lucru extraordinar si daca mie mi-au fost de ajung 4 luni sa invat asta, pai o sa ofer mai mult de cateva luni altor persoane sa le ajut. E modul meu de a rasplati karma pentru ce mi-a dat mie. Asa ma simt eu bine. La fel ca in iubire, imi place sa daruiesc. Imi place zambetul ala de uimire si de bucurie. E cea mai tare senzatie ever si sper sa fac cat mai multe persoane sa zambeasca de nebune. Cum sa nu fii Goofy happy cand vezi ca un om zambeste si e doar din cauza ta?

Eu am avut noroc. Credeam ca nu am nimic. Credeam ca sunt nimic. Ma vedeam mai mica decat ma arata oglinda. Oamenii sunt extraordinari! Oamenii sunt cel mai bun lucru care ti se poate intampla! Sa ai prieteni buni, un iubit caruia sa-i pese de tine, asta inseamna sa ai noroc. Noroc de oameni buni. Noroc de oameni care sa te invete lucruri, fie ele doar teoretice. Sa-ti zica unul ca poti sa faci ce vrei tu, trebuie doar sa muncesti pentru asta. Sa deschizi ochii si sa crezi. Sa te priveasca de parca ar vorbi serios si sa iti dea credit cand faci ceva bine. Sa iti spuna ca vede potential in tine. Sa te asculte cand ii povestesti ceva. Sa te asculte cu adevarat cand ii spui ce faci, ce ai pe suflet. E minunat sa ti se dea atentie, sa simti ca ai conta, ca ai valora catva in ochii cuiva. Cel mai mult mi-e dor sa ma asculte. Sa ma protejeze. Sa ma faca sa ma simt importanta. Eram importanta doar pentru ca eram o parte din viata lui si ii dadeam credit pentru tot ce fac bine urmand indrumariel lui. Ma facea sa simt, sa cred ca pot face orice atat timp cat ii aud vocea groasa, dar dulce in telefon. Acum simt ca pot face orice pentru ca jumate din ce stiu e de la el. Mi-a dat incredere in mine si stiu ca e prea tarziu sa-i recunosc asta, sa ii zic cat m-a ajutat… Asa fac eu. La unele lucruri sunt prima, teoria e usoara. Invat orice. Orice formula, orice problema, orice fraza. Mi-e greu sa inteleg lucruri legate de mine, de lume cand ceea ce aud e contrar parerilor mele. Inteleg greu sa nu mai am incredere in oameni. Poate e doar ca ma dezobijnuiesc greu de lucrurile cu care m-am obijnuit si care imi plac. In capul meu inteleg imediat ce mi se zice, dar sufletul… cu el e mai greu.

Imi pare rau/Simt/Iubesc/Sunt demzagita/Sunt linistita/O iau de la cap/Plec, nu stiu exact ce simt. E un conglomerat de emotii in mine. Lucrurile o iau razna intr-un fel bun. Nu stiu ce simt, sunt multe inside. Am prea multe in cap si in suflet. Uneori am impresia ca e liniste si ca nu simt nimic. Apoi la o pala de vant simt cum se rastoarna mesele, cum se sparg paharele in mine. Atunci imi dau seama ca inca mai simt lucruri. Ca nu sunt atat de rea precum cred, ca m-am schimbat, dar nu mi-am pierdut sensibilitatea. E ascunsa undeva pe sub haine. In alunita de pe spate.

Dupa 3 ani ma gasesc in oglinda alt om. Cateva kilograme in plus, o sa le dau jos curand de la stres si stat nemancata ca nu am chef sa mananc. Singura. O fata mai matura. Aceiasi ochi, dar parca buze mai mari. Rasul meu de mai demult nu mai e al meu. Rad mai rar, dar rad cu lacrimi. Plang muuuult mai rar, gen o data la 4 luni, dar plang cu sughituri si intepaturi de inima. E plansul ala de decarcare: hai sa plang in seara asta sa nu fac infarct maine de prea multa incarcatura emotionala. Alte haine, mai mult stil, mai multa simplitate. Am 500 carti in biblioteca si ma asteapta cuminti. Nu pot sa ma mai pierd intr-o carte. Eram smecherea acum doi ani, citeam o serie de 10 carti dupa ce vedeam serialul. Acum citesc cel ami mult in engleza si totul e pe net. Articole de tot felul. Oamenii se schimba mult. Daca dau de oameni diferiti vor invata chestii si cel mai bine spus: vor invata sa se schimbe.

Daca nu ne-am schimba nu am evolua.

Nu am stii cat suntem de inapoiati.

Nu am vedea diferentele si beneficiile.

Nu am vedea cat de multe avem de invatat.

Nu am vedea cine pleaca de langa noi si cine ramane.

Nu am privi totul reci, obiectivi.

Nu am invata sa vrem calitate, sa fim orgoliosi si corecti.

Nu am vedea clar ce e bine si ce e rau.

Daca nu ne-am schimba am fi niste idioti parosi mancatori de banane bine coapte!

Singura diferenta intre noi si ele e ca noi stim ca putem evolua si facem alegeri: azi sau maine?

O zi de aproximativ 10

Te-am vazut azi… La fel de frumos cum te stiam, nu-mi mai pare rau de nimic. Amintirile mele au contur acum. Visele au fete cu freza de baiat cuminte, aceleasi degete si aceleasi tigari aprinse vesnic.

Pot sa plec stiind ca esti ok. Te doare undeva de mine. Esti ok, eu sunt wow acum. E tot ce conteaza!

Azi am prezentat licenta. Am avut o gramada de emotii si am stat numai in telefon toata ziua, dar s-a incheiat cu un “bam”. 9.50 baby!

Nu am muncit 3 saptamani degeaba 13 ore pe zi. Nu stii cate ai pierdut ca nu ai ajuns sa dai licenta. ai fi facut ceva foarte smecher pe info si tu sigur ai fi luat 10 pentru prezentare. Nici nu stii cati prieteni mi-am dat seama ca am azi. Se pare ca oamenii vad in mine mai mult decat vad eu in majoritatea timpului.

Esti la fel de frumos…Eu sunt mai aranjata si mai inteligenta acum. Multe s-au intamplat de cand nu mai stiu nimic de tine si ma bucur…Ma bucur ca m-am schimbat fara sa mi-o zici tu, fara sa o fac pentru tine. Au trecut atatea zile negre cu nervi intinsi lamaxim si crize de nervi. Atatea plansete in genunchi, cu sughituri. Muzica ramane singurul drog care ma scoate din starile de rahat. Nu am nevoie decat de muzica. Te am si pe tine in amintiri si daca nu ma mai vrei…Esti idiot si eu merit pe cineva mai bun. Mult mai bun! O sa-l gasesc. M-am schimbat, nu disper, nici nu plang pentru tine, nici nu mi-e dor de tine.

Plec cat de curand si ziua aia…E prima zi din restul vietii mele. Viata cea noua. Si o sa ii fac cel mai nice design ever! Ca m-am chinuit ca dracu sa ajung unde sunt azi si nici nu ma obosesc sa zic de ce sunt atat de mandra de mine. 9.5, exact cat voiam si un bilet dus spre infinit si fericire. Ramai in acelasi loc in care nu m-ai mai primit de parca nu mai era loc. O sa continui sa scriu cu sau fara tine, dar azi ma simt fucking amazing si te las in urma daca nu ma vrei. Nu zic, te-as lua cu mine intr-o aventura mai mare, intr-o viata noua cu o varianta noua a mea, dar nu ma umilesc, nu jelesc, nu im i cer scuze, nu sunt vinovata de nimic. sunt fericita si fara tine. Pot sa cumpar orice lucru ma face fericita. Si o sa fiu fericita si pe plan emotional ca, la dracu, am suferit prea mult. Astept sa apara ziua in care roata se intoarce. Abia astept sa ii calc cu tocul pe toti cei care au zis de mine ca-s proasta, ca nu ma descurc, ca eu nu…o sa fac nimic niciodata. Nu o sa ma mai uit inapoi. Aici nu ma asteapta nimic. Nici macar tu…

Niciodata nu ai stat acolo pentru mine. Ai fi fugit si acum de mine? Esti idiot,c e credeai ca fac? Crize de taranca proasta? Cine esti tu sa ma subestimezi? Sa imi zici ca nu sunt destul de buna pentru tine? Nici nu are rost sa ma mai enervez, viata merge mai departe. Imi gasesc alt zeu. O sa iubesc din nou ca am prea multe de oferit sa le tin incuiate aiurea. De maine, party total. Ma plimb, o sa-mi cumpar tot ce vreau, o sa fac tot ce vreau si nu. Nu cu tine. Ma duc singura ca pot si vreau!

hei, stai asa. Ce a fost asta? Ma pui sa te pup pe obraz, sunt sor-ta?

Asa, asa. asta a fost gen: La revedere si mult noroc in viata? Ma sarutase pe frunte blondul cu alunite de vis…

we’re young…forgive us…

Cogito ergo sum