Category Archives: Uncategorized

La multi ani, femeie!

Ti-as fi cumparat toate florile din piata daca nu eram asa zgarcita. Ti-am luat doar una.

Te-as fi strans in brate mai des daca nu eram asa rece si dezamagita. Te mai flocosesc din cand in cand exasperandu-te. Si pisica simte la fel.

Te iubesc! Mai mult decat iti poti imagina. Mai mult decat te astepti. Mai mult decat crezi ca meriti.

Sa plec undeva intre straini m-a facut sa vad cat de multe lucruri faci pentru mine in fiecare zi. Cat de rasfatata sunt si acum la 23. Eu nu muncesc pe acasa, imi pica mainile daca imi dai matura, dar fac alte chestii. De exemplu iti cumpar mancare, vesela pentru noua bucatarie, iti platesc facturi si iti iau cadouri. E si asta ceva, nu?

Oriunde am fost si mi-a fost greu am stiut ca o singura persoana nu imi va da ocupat niciodata. La 6 dimineata sau la 12 noaptea, te trezeam din somn sa-mi fii alaturi cand inotam prin zapada spre birou. Ti-am plans in telefon si am simtit cum vorbele tale ma imbratisau cand aveam atata nevoie. In lift cu toate bagajele, cu el in picioare, am alunecat incet pe podea si am inceput sa plang in hohote. Mi-am permis sa fiu slaba, sa ma descarc. Am iesit cu toate bagajele de gat, de cap si plangand impingeam usa de la intrare. Acasa e cel mai bine. Multumesc ca ma astepti si ma primesti de fiecare data.

Dar postul asta nu e despre tine. E despre iubirea pe care o port eu persoanelor care ma ajuta, ma indruma, ma accepta si ma schimba in mai bine zi de zi.

Am inteles multe in ultima vreme. Prea mult timp liber sa ma gandesc la tot ce imi lipseste.

Cu pielea pe pieptul lui slab, vedeam in oglinda cum imi mangaia spatele incet. Suav, dulce. Ce bine e si…Am avut un deja vu. WTF? Asa imi facea si el? Cum am putut sa uit asta? Ma ridic si il privesc: degeaba, nu e cine trebuia. Cu 10 ani mai putin decat tine nu stie nimic despre nimic. Si imi place asa. Nu ma pot abtine sa-l jignesc ca pe tine nu pot sa te urasc. Nu te mai iubesc,s-a dus…Dar nici nu pot uita cine esti si cate simt, simteam pentru tine. A ramas doar respectul, dorinta de a-ti multumi pentru toate cate m-ai invatat cu rabdarea ta infinita, marginita doar de accesede furie. Aceeasi piele alba, acelasi par, aceiasi ochi incredibili, acelasi buze si o gura mare.

Am inteles ce inseamna viata si munca intr-o companie, sa traiesti printre straini si cat de singur te simti, cum te macina pe dinauntru. Vrei pe cineva sa te stranga in brate doar sa nu te mai simti singur si rece. Accepti orice. Nu e solutia permanenta, o stii sigur. De aia ochi verzi nu m-au alinat niciodata, m-am simtit mai singura ca oricand. Ciudat e ca ochii aia mincinosi si idioti mi-au zis ca ma iubesc si pareau sinceri. M-au sarutat dulce in timp ce stateam de lemn. Cum sa faci baie cu cineva si sa nu-l atingi? Sa nu simti nevoia sa-l atingi, sa-l saruti, sa fii o stana de piatra? In spatele meu in oglinda m-a obligat sa ma privesc si sa vad cat de frumoasa sunt. Am palit pentru cateva secunde, era singura faza artistica si romantica pe care mi-a facut-o. S-a oprit din drum si mi-a zis ca ma iubeste. M-am intors cu fata spre el si zambind ca o scarba i-am zis “stiu”. Am plecat incet. Stiam ca sunt singura oricate “te iubesc”-uri mi-ar zice.

De ce ai fata asta dezamagita?

Nu am fata dezamagita. Pentru ca tu nu o faci ca el si ma simt obligata sa astept sa termini sau sa te enerveze tacerea mea indeajuns. Pentru ca imi vine sa plang, idiotule. Ma simt folosita si goala de emotii. Nu o sa mai simt niciodata nimic.

M-am intalnit cu unul. Semana cu un tip de care mi-a placut de cand eram mica pentru mai mult de 5 ani. Nu puteam sa-l privesc in ochi. Doar cu tine o puteam face fara sa ma pierd. Sunt rea, sunt rece, sunt ambitioasa si el crede ca toate astea sunt de bine. Nu intelege ca urlu aruncand cu farfurii in barbati sa inteleaga ca nu mai vreau sa sufar, sa ma rupa unul in bucati ca asa are el chef. Am trait mereu cu spaima ca esti prea bun pentru mine si ca te vor descoperi altele si o sa se bata pe tine. Nu pot sa ma indragostesc de altul. Sunt slaba, sunt vulnerabila, scuturile jos,tremur de frig. Nu pot sa imi pierd concentrarea pentru un tip care are de oferit mai putin decat aveai tu. Nu vreau sa fiu pe locul doi. Nu imi ajung firmiturile din tine. Nu merit asta!

Puteam sa avem 7 ani impreuna si azi probabil ca ne certam pentru ca nu mi-ai fi luat nimic si te-ai fi purtat aiurea toata ziua. Puteam sa avem 3 ani impreuna. Am fi facut dragoste pe aroma de vodka si lumanari parfumate. Ti-as fi zis ca te iubesc si mi-ai fi raspuns gafaind la fel. Am fi putut avea 2 ani impreuna. Am fi stat in cada povestind ce am mai facut de cand nu ne-am vazut. Mi-ai fi gatit. Am fi vorbit pe canapea si am fi facut dragoste pana as fi ramas fara voce si tu erai lac de transpiratie. Ti-as fi sarut buzele subtiri si ti-as fi muscat gatul. Am fi adormit imbratisati. Mereu ma acoperi cu patura si ma strangi in bratele imense. Inca imi amintesc. Vad totul de parca as fi acolo, o fantoma plutind pe tavan. Doar fata nu ti-o vad. Am fi putut sa fim fericiti cucerind lumea intreaga. Too bad we’re stuck in this money world.

In schimb e 12 si stau in pat, in plapuma pana la piept cu laptopul pe picioare ascund melodii de suflet in franca, gandindu-ma ce o sa fac azi si ce dracu fac maine?

LA multi ani femeilor din vietile noastre: mamele, surorile, prietenele, matusile, bunicile, simplele necunoscute care sunt eroine fara ca noi sa o stim. Pentru ca pun suflet in tot ce fac. Pentru ca, cresc frumos baieti care iubesc fara sa o stie si invata alte fete cuminti sa faca dragoste desi il numesc sex. Pentru ca au grija de baieteii din viata lor indiferent ce varsta au. Pentru ca dau bucati din inimile lor oricui pare ca merita. Pentru ca am vazut atatea eroine fara printi sa le sprijine de m-am saturat. Ce folos sa fii formidabila daca esti singura si-n noptile reci cand plangi pe perna ta nu te stie si nu te alina nimeni?

Tipul asta ma omoara de vreo 4 zile incoace. Bubui geamurile cu basul. Ador rrrr-ul din toate cuvintele sale. Danseaza ca un nebun si face teatru, e extraordinar! Il ador! Daca as avea vreodata un sot as vrea sa fie la fel de “de atmosfera” ca el. E genial! Dupa cateva pahare am face atmosfera impreuna la orice petrecere. Stie sa faca teatru, arta din muzica sa. Se vede din videoclipurile care vizeaza teme precum lipsa tatalui, cancerul, betia sau inselatul, admiratia pentru o femeie, iubirea pentru o femeie, plictiseala si moartea psihica din marile companii, mersul la intalniri si dezamagirea din spatele fiecarui barbat, dependenta de retele sociale, fuga ca ritm al vietii cotidiene, evolutia umana si involutia si nu in ultimul rand: dansul si muzica drept drog sufletesc. Mi-a facut zilele mai bune zilele astea!

Daca ar fi ultima noastra seara

Daca ar fi ultima noastra seara as savura-o pana la final. Ti-as fuma tigarea si ti-as sufla fumul inecat in gura inainte sa te sarut. Te-as trage de par si ti-as musca buzele subtirele preluand pentru poate prima data controlul.

As manca la masa cu tine bunataturi, as vorbi cu tine in brate, ti-as povesti ce am facut de un an jumate incoace si cate am invatat. Te-as intreba ce s-a schimbat in viata ta si as dormi ca un copil razgaiat in bratele tale lungi, albe, perfecte.

Te-as saruta ca si cum ar veni sfarsitul lumii si ti-as lasa urme pe gat ale setei de sangele tau albastru spre negru. Te-as tine de maini si te-as devora intreg si viu. Ti-as spune si arata cat de dor mi-a fost de sangele tau fierbinte ca lava si de ochii aia negri pe care i-as mangaia sa ma tii minte.

Ti-as spune multe si ti-as da de inteles destule, dar timpul e scurt. Viata trece pe langa noi in goana catre bani.

Ai cearcane…

Crezi ca numai tu ai griji?

Aburii fierbinti s-ar ridica valuri valuri din pielea noastra inmuiata si am povesti pana in zori.

M-as trezi la fel de singura si de ingrijorata ca ieri si ca alaltaieri. O noua zi incepe si gandul mi-e din ce in ce mai rar la tine.

E un om in tren care seamana enorm cu tine si zilele trecute l-am auzit razand. Mi-a stat inima in loc crezand ca e rasul tau un pic mai matur, mai in varsta. Nu inteleg de ce il vad in fiecare zi. Cand cred ca iti uit chipul apare el si ma da peste cap.

Ti-as zice ca mi-e dor de clipele de liniste, de conversatiile noastre cel mai mult. Mi-e pur si simplu foarte dor sa vorbesc cu cineva destul de destept sau capabil sa imi dea un sfat bun, ca si cum ii pasa de mine.

Tii vreun pic la mine?

Normal ca tin. Imi pare rau daca nu ti-ai dat seama pana acum. 

Mi-e dor de oameni cu suflet, de oameni carora sa le pese de mine si care sa ma intrebe daca ma simt bine. Care sa ma sune sa ma intrebe ce fac si carora sa le fie dor de mine, care vor sa ma vada din cand in cand.

Am cunoscut oameni la fel de buni ca tine si oameni mai rai. Am multe sa-ti povestesc, dar nu se poate. Mi-e interzis sa te vad, sa te sarut, sa te simt si e groaznic in fiecare moment cand imi amintesc ca ai fost un vis frumos in viata mea trista si seaca. Ai fost o luminita in intuneric. Credeam ca o sa-mi schimbi viata si ai facut asta in mare masura. Ceea ce nu stiam e ca nu aveai sa fii langa mine cand aveam sa urlu in chinurile preschimbarii in alt animal mai infiorator decat credeam vreodata ca puteam fi. Mi-ar fi fost mai usor cu tine alaturi, nu as mai fi plans cu telefonul la ureche in parc in noapte tarziu. Nu as mai fi mers singura acasa si inapoi. Nu mi s-ar mai fi intamplat atatea lucruri rele, dar nu aveam sa invat nimic daca eram cu tine. Asa apreciez mai mult oamenii care au ramas alaturi de mine pana la final, pana aveam sa fiu pe picioarelemele, singura si independenta. Sunt mandra de mine, dar in adancuri lipsa unei persoane care sa tina la mine tot doare, tot ma macina. Am inceput sa slabesc, sa cam usuc pe picioare, dar asta e. Credeam ca va fi altfel la munca,credeam ca munca intr-o companie va fi mai usoara, ca va fi altfel in atatea moduri.

Satula de oameni care dezamagesc si care fac rau celor din jur doar pentru ca pot, am ales sa ma inchid in mine fara sa ma avertizez nici macar pe mine. M-am trezit intr-o zi incapabila sa mai vorbesc despre mine, despre ceea ce simt, ce mi se intampla. Am ales sa tac adancind rani mai vechi, dar la suprafata parand impacata cu mine si cu viata, cu toata lumea. Arde un foc mocnit in mine.

Mi-ar fi placut sa gasesc in tine un prieten, exact asa cum imi promisesesi. Mi-ar fi placut sa nu plang langa altul, sa nu ma cert cu altul, sa nu tip la altul la telefon. Mi-ar fi placut sa am liniste cu tine. Liniste si pasiune.

Daca ar fi ultima seara cu tine as facesa fie perfect si la final, m-as imbraca in camasa ta neagra si as pleca zambind: sunt singura si mi-e bine!

2016

Un nou an, o lista destul de incapatoare de dorinte si rezolutii pentru noul an. Am scris ceva in ea si am inceput sa tai de pe lista.

Lucruri minunate si groaznice se intampla in fiecare zi. In fiecare zi sau mai rar in cazul unora, ne gandim sa renuntam, dar nu o facem. Ne incapatanam cu un soi de nevinovatie sau speranta sa credem ca maine, intr-un mod miraculos, lucrurile vor sta mai bine. Si asa e, pentru ca de cele mai multe ori noi facem sa fie bine. Noi ne punem in cap lucruri marete si apoi incepem sa lucram pentru a le obtine.

Mi-am zis de la inceput sa e usor. Am fost prea orgolioasa sa admit ca mi-e greu, ca nu am stofa de asta, cel putin asa credeam. Acum au trecut doua luni de cand lucrez aici. Atmosfera e minunata si nu o sa mai gasesc oameni atat de buni in alta parte. Am facut naveta 7 saptamani din 8. De Revelion am cedat. Atunci mi-am dat seama ca nu se mai poate. In 24 ore gaseam chirie si stabileam o zi si o ora pentru vizionare. Dadeam chiria a doua si a treia ma instalam pentru ultimele 3 zile lucratoare. A fost simplu.

E bine. Ma simt bine. E locul meu aici. Am intalnit multi oameni buni. M-a ajutat multa lume. Imi amintesc doar zilele cand ma intorceam abatuta pe tren si cu gandul ca nu ma mai duc. Tocmai atunci aparea in compartimentul meu cineva cu chip bun care ma incuraja. Nu stiu cum naiba, luand acelasi tren de mai multe ori, nu mi-a mai fost dat nici macar o data sa intalnesc persoana aia. E bizar si frumos in acelasi timp. Cineva acolo sus ma iubeste indiferent cat am injurat, cat am sfidat si imi cer iertare. A fost o prostie sa cred ca voi reusi singura. traim printre oameni si daca ei nu ne ajuta nimic nu ne poate face sa reusim. Reusita e doar acceptarea celuilalt ca tu sa ai o sansa. Ti s-a dat un loc si ai fost cel mai bun.

I-am mai dat o sansa desi nu simteam nimic. Mi-am dat seama ca e cel mai rau om pe care l-am cunoscut si ca nu merita sa imi pierd mintile cu el. Sa il vad a fost cea mai mare greseala din viata mea. A fost groaznic. Ne-am despartit tacuti, inca ma tinea de mana cand am iesit din bloc. Avea mainile calde. M-a pupat pe buze si mi-a zis ca o sa ne mai vedem. Mi-as fi dorit sa zica asta alt blond. Ne-am indepartat senini si tacuti. Mi-a strigat in puterea diminetii ca ma iubeste. M-am intors. L-am privit. L-am lasat sa astepte. I-am zis ca stiu intr-un fel si sa inteleaga “si eu”. In gandul meu i-am zis “futu-ti…”. Am zambit stiind ca nu o sa mai accept sa il vad niciodata si m-am intors pe drumul meu. Ne-am despartit tacuti. Fara reprosuri, fara sentimente.

Ai vorbit vreodata serios cand mi-ai zis ca ma iubesti?

Sincer, nu. Am simtit doar in momentul ala.

De ce ma mai cauti?

Nu stiu, de prost.

Esti cea mai complicata fata. Nu reusesc sa te inteleg deloc.

Nici eu nu inteleg deloc cum gandesti si crede-ma: nu o sa stea nimeni cu tine daca te porti in halul asta.

Am stat 4 ani cu cineva. A fost o nebunie, ceva sa-ti amintesti peste ani. Cu urlete si tipete, cu saruturi si cu tinut de mama. M-a iubit si eu l-am iubit enorm. Pacat ca nu am stiut sa apreciem ce aveam. Am inteles ca e prea rar sa fii iubit, prea special. Am uitat cum era sa fii iubit de cineva. Am inteles ca oamenii care-ti sunt alaturi ar trebui imbracati in aur sa inteleaga cat sunt de importanti. Vineri m-am simtit oribil, am crezut ca nu mai plec de la birou si ca orasul e crunt, oamenii sunt la fel. Spre seara am inteles puterea vointei si a pozitivismului.

Am inteles si eu intr-un final ca oamenii sunt rai, ai dracu de rai si de vicleni. PRea putini cei buni. De aia el nu credea ca il plac cu adevarat. Credea ca vreau ceva de la el desi nu-i cerusem nimic niciodata. L-am iubit, l-am iubit mult pe zeul meu si desi nu ma mai gandesc la el ca nu am timp si ca imi face prea rau o sa ramana in mintea mea ca baiatul care s-a purtat extraordinar cu mine. M-a invatat multe. Mama m-a creat, m-a ocrotit, dar omul asta minunat m-a ajutat sa devin om in lumea asta rea. Daca as fi vazut atunci Game of thrones as fi inteles mai repede cum functioneaza lumea asta. Daca vrei sa iti pierzi inocenta si sa devii puternic si ambitios trebuie sa vezi 3 seriale exact in ordinea asta: Dr. House pentru a deveni artagos si egoist, Lie to me pentru a vedea minciuna mai repede si Game of thrones pentru a intelege cata inselatorie, prefacatorie, minciuna, interes exista in lumea asta. Game of thrones iti arunca pur si simplu creierul in aer, te schimba, te face alt om. Sa reusesti in viata asta ai nevoie de serialul asta. Am inteles cat conteaza oamenii pe care ii ai langa tine. Nu conteaza sa ai bani multi, sa ai lucruri materiale atat de mult cat conteaza apropierea unui om in zilele astea.

L-am iubit mult…Un an jumate am suferit dupa el. Mi-a oferit multe, dar se pare ca nu a fost menit sa stea prea mult in viata mea. Am crezut ca o sa il mai vad vreodata, ca o sa-l mai intalnesc, dar e clar ca nu sunt de teapa lui. Am avansat mult. Cred in autodepasire si dezvoltare personala, de asta ma si documentez, lucrez permanent la mine sa devin un om mai destept si mai bun. Mai abil, dar si mai bland.

Am facut recent 23ani. Inca nu imi vine sa cred cum a trecut timpul. Toti oamenii care au plecat din viata mea par departe, departe. Am dat in general doar de oameni buni. Oriunde m-am dus oamenii s-au bulucit sa ma ajute. Cred ca in viata conteaza mult cum vorbesti. Poti sa fii cel mai prost si mai rau om, daca stii sa vorbesti toti vor baga mana in foc sa garanteze pentru tine sau sa te ajute intr-un fel. Simt ca ma despart de ai mei intr-un final si incep sa fiu pe picioarele mele. Mica printesa incepe sa stie sa se descurce, sa faca lucruri prin casa. Nu mai e asa neindemanateca precum era sau se credea. Lucrurile sunt bine si sunt linistita. Pentru prima oara in viata mea am avut cea mai frumoasa zi de nastere. Colegele m-au surprins cu un cadou, dar cel mai frumos a fost sa simt atmosfera aia si ma fiu apreciata. Evoluez si sper candva sa pot sa ii rasplatesc pe toti oamenii care m-au ajutat candva. Sunt singura pe orice plan, dar sunt bine. Sunt linistita. As mai scrie, dar e tarziu.

Zic doar atat: cand lucrurile par fara speranta, invata sa ai speranta in mai bine!

 

Multumesc tuturor celor care ma citesc, care m-au incurajat vreodata, care m-au apreciat pentru te-miri-ce, care mi-au fost alaturi si care m-au ridicat din tristete cu o conversatie lunga!

Sper ca 2016 sa fie un an bun pentru toti si daca se incapataneaza sa nu fie, fiti puternici si zambitori, faceti voi sa fie asa cum va doriti!

Nu uitati de parintii care v-au ajutat sa ajungeti pana aici si faceti-le viata mai usoara  imediat ce puteti sa-i ajutati!

Iubirea e cel mai pretios lucru in vremurile grele in care traim!

I’ll be back with details soon from brand new life I’m designing!

Puedo escribir los versos más tristes esta noche

Eu sa iti dau asa tare si tu sa ma atingi in sus si in jos pe spate, asa incet, cum stii tu. Ma iau fiori numai cand ma gandesc.

Putem sa ne simtim bine, sa radem, sa ne distram. Ai vrea si tu, dar ceva te retine.

Blondule, incepi sa ma citesti si nu imi place. Mi s-a zis ca am poker face.

Deloc, eu te cunosc. Vrei sa-ti spun cate lucruri stiu despre tine?

Mie nu imi pasa de ce zice lumea. Ma doare fix aici.

Taci, ma.

De ce?

Poate ma cunoaste naibii cineva. Doar stii de unde vin. La mine e aiurea.

Ti-am mai zis, problema e doar in capul tau. Nu ai de ce sa te simti aiurea.

Imi vine sa plang.

Si totusi eu te fac sa razi, sa zambesti macar. De ce nu vrei sa continui asta in seara asta?

Nu are rost. Sunt obosita…de oameni, de vrajeala, de viata. Mi-a ajuns. Credeam ca va fi diferit.

Stii ce inseamna nihilism? Inseamna ca viata nu are niciun scop.

Parca nu stiam cat de rahat e viata asta. Intristeaza-ma si tu.

Imi place sa vorbesc cu tine ca esti inteligenta. Tot ce ai tu in capsorul asta e cel mai valoros lucru pe care il ai. De ce nu intelegi asta?

Ma face asta sa adorm fericita seara? Sa fiu impacata cu mine, sa fiu linistita cu ce am, multumita de cine si ce sunt?

Tu nu intelegi ca nu exista fericire? E relativa, e doar o clipa de relaxare. Iar ai picat in deprimare?

Nu o sa ies niciodata.

Hai cu mine. O sa-ti ofer cateva ore sa uiti de tot.

Nu ai cum sa ma ajuti. Nu asa ma ajuti. Nu poti sa imi schimbi viata.

Nici nu vreau. Tu trebuie sa faci asta…

 

Mi-e dor si imi vine sa plang. atatea lacrimi reprimate. Incerc sa plang si nu mai pot. Trebuia sa plang ieri sa ma descarc.

Daca o sa incep sa plang nu o sa ma tii in brate sa tac, sa ma simt mai bine.

Mi-e dor de el si nu am cum sa-l uit cand vad zilnic in tren un om care seamana cu el si ma jur, intr-o zi cat de curand o sa ma duc la el sa-l intreb daca are un baiat pe numele ala si daca e el…Daca e el o sa-i zic sa-i zica, ca-l salut din Bucuresti. Aia o sa-i zic. I-ar zice ca mi-e dor de el si ca doare desi nu plang si am o fata impacata cu viata. I-as zice ca-l vreau si acum si oricand. Ca l-as primi in orice situatie, ca-l iubesc mai mult decat am iubit vreodata vreun baiat, ca mi-e dor de atingerile lui ca de apa sfintita…I-as zice ca as face orice, i-as zice ca plang acum si ca zambesc cu buzele apropiate…Ca ma descarc…Ca ii multumesc pentru tot. Ca i-as…oferi orice…Dar ma abtin cum ma abtin de la multe si tot ce fac e sa-l privesc pe omul asta cum coboara dupa ce imi zambeste parca, cu subinteles, de parca m-ar cunoaste; il privesc cum coboara pe peron, il urmaresc cu pasi mari ca merge repede ca o naluca si la metrou ma asez la 10 metri de el si il privesc…Cat de mult seamana cu EL. Cat i-as mangaia chipul ala de fitos si de neatins, geniu de neatins. Cat mi-as dori sa-l visez, sa-mi amintesc fata lui. de aia il privesc insistent pe omul asta.

Intr-o seara ma privea din scaunul de vis-a-vis un om. Semana cu cineva. Priveam pierduta pe geam, ma gandeam acasa, la ce ma asteapta si de ce ma intorc oare, cand intorc privirea il prind privindu-ma fix, ca pe o statuie. Era efeminat omul, un fel de barbat cu maini de femeie, chelie, maini mici si urate, prea de femeie. M-a privit toata seara. Nu e singurul. Mi-am facut prieteni pe naveta. Nu sunt asa ciudata cum ma crede ea. Nici atat de proasta cat ma cred unii. Aleg mai des sa tac ca mi-e sila de tot si de toate. M-am uitat prea mult la Game of thrones.

Cred ca imi schimb tipul?

Cum adica?

Adica, caracteristicile baiatului care imi place.

Adica destept, inalt.

Nu, dom’le. Doar la aspect ma refeream. Nu mai conteaza ce vreau eu sa aiba in suflet. Nici nu vreau sa mai vorbesc despre asta.

Nu ti-am spus niciodata: cand vorbesc cu tine ma simt in mii de feluri. Jumate din ganduri imi zic ca fac cea mai mare greseala si jumate ma face sa zambesc cand ma indepartez de tine. O jumatate ma face sa tremur de parca fac atac de panica, jumate ma simt relaxata si multumita de ce am primit.  Mi se pare ca nu am castigat nimic vorbind cu tine si peste x zile simt ca y chestie pe care mi-ai zis-o era adevarata si ca iti multumesc pentru ca mi-ai explicat aia.

Ma simt groaznic. Am avut o saptamana groaznica si esti prea agitat sa ma asculti. Mi-e dor de el si sunt dezamagita de un alt el cu care ma cert si se lasa cu lacrimi, cu crize. Cine e? Un nimeni care ma enerveaza la culme si pot sa il gasesc intr-o garsoniera jegoasa, intr-un apartament decent care miroase putin a acasa, intr-o gara in vreun tip care mi-a zambit urmand sa ma faca, cea mai fericita femeie, in tipul cu care m-am angajat odata care inca imi zice buna…

Am o mie de bucati de trecut si o mie de perechi de ochi ale caror nume inca le mai stiu si fiecare zodie. Fiecare are un defect si de cele mai multe ori am acceptat defecte fizice, desi aveau si unele defecte sufletesti. Am acceptat orice credeam ca ma va iubi.

Nu ca n-as vrea sa ma tii in brate si antebrate toata noaptea, dar am multe lucruri de facut si nu am timp. Tu nu esti ce-mi doresc si nu vreau amintiri noi cu trecutul. Nu vreau sa-mi mai fac rau. Am un obicei. Cand simt ca trebuie sa plang sa pot merge mai departe imi pun melodii care ma dor, pun castile si ma pun pe plans. Plang si scriu. Apoi ma culc si ma trezesc fresh. Cred ca toti capricornii isi induc o anumita durere lor insisi ca sa nu faca rau celor din jur.

Fata, nu. Tu nu esti asa. Esti cea mai calma persoana pe care o cunosc.

Nu ma cunoaste nimeni cu toate defectele. Tip si fac urat. Plang si urlu. Nu ma stie nimeni cu adevarat. Cei care au noroc imi stiu cele mai intense parti. Alea cu plans si ras, imbratisat si sparg lucruri.

Mi-e dor de o discutie inteligenta. Mi-e dor sa ma placa, cineva atat de mult incat sa nu ma lase sa dorm sa vorbim despre vietile noastre. Sa vrea sa ma cunoasca. M-am dus in Bucuresti ca aveam ideea tampita ca o sa gasesc oameni acolo, oameni adevarati, aia care apreciaza sufletul si mintea unui alt om. Nu am gasit ce voiam. Nu stiu ce o sa fac maine. Stiu un singur lucru: nu o sa fiu eu cea care o sa renunte. Stiu doar ca azi e doar o zi proasta. Luni va fi mai bine. Mi-e dor sa vorbesc despre ceva pana uit de ce eram suparata si pe de alta parte mi-e sila, prea sila de viata, sa mai deschid gura sa mai zic ce simt. Nu are simt. Everything is pointless.

Nu stiu ce imi aduce ziua de maine, dar vorba unui old friend, ne e prea frica sa na sinucidem de aia ne mintim ca suntem curiosi de ce ne va aduce ziua de maine cand cautam un motiv.

Mi-e sila, sunt prea dezamagita. Fiecare mesaj, fiecare apel de la el e sa imi aminteasca, ca blonzii cu ochi verzi sunt cu capul in nori, ca nu se ataseaza, ca nu le pasa, ca nu ma vor cu adevarat si ca nu are rost sa-mi pierd timpul cu ei. Nu imi mai plac nici blonzi cu ochi albastri, nici bruneti cu ochi negri si pielea alba ca o coala. As vrea un fraier inteligent sa ma iubeasca exact pentru ceea ce sunt si daca iubirea nu exista, ca asta cred de ceva timp, macar sa aiba nevoie de o persoana ca mine in viata lui. Am nevoia sa simt ca sunt fericirea cuiva, ca am puterea sa il fac sa zambeasca, sa atinga extazul in saruturi lungi si calde.

Mi-e dor de saruturile in gerul gros de la 15 ani. El era blond si pistruiat, un smecheras, eu o copila fara minte. De atunci aveam de-a face cu unul care imi vorbea de fosta. Suferea dupa ea si imi zicea cat o iubea. Eram o proasta si in linii mari sa am suflet e cel mai mare defect al meu. Mie imi pasa de oamenii din viata mea. I-as ajuta in orice fel. Mi-as dona un rinichi pentru unii dintre ei. Mi-e dor sa adorm in bratele cuiva in nopti lungi de iarna, sa vorbim pana cand e tarziu. Mi-e dor sa imi zica  te iubesc  cand facem dragoste si nu din obligatie. Mi-e dor sa ma sarute cand vine la mine sau eu cand apar la el, sa ma ia in bratesi sa ma ridice ca pe un copil, sa imi gateasca si sa imi dea sa gust si la final…sa nu uite niciodata cine l-a numit zeu intr-un articol pe blog. Cine il adora de la unghiile la picioare pana in ultimul fir de par matasos. Era destept si arogant. El e destept si amuzant si tine niste discursuri de nu mai stii cum te cheama la final si ce ziceai. Pledezi vinovat din buimacie. Exact tipul meu de barbat, un barbat care poate si vrea sa te tina intr-o mana de fier, dar el nu e pentru mine si eu nu gasesc ce caut cand caut cu ochii plini de apa… Il urasc pentru creierul ala. Nu intelege ca si eu multe lucruri si nu neaparat materiale. asta fac eu, cand gasesc un om vreau sa il fac ca mine, il privesc ca pe o provocare, dar la final ii zic ca imi placea cum era el de fapt. Ma plictiseam si de aia incercam sa-l schimb. Il adoram pentru ca era diferit, o gura de aer proaspat. Prostia e ca ma port diferit de ceea ce simt sau ce gandesc. Il simt special, il apreciez pentru asta, dar vine partea cerebrala care zice ca-i un pierde-vara si de asta il fac sa se simta prost. I’m strong, and yet I’m crying when nobody can see me.

Ma retrag intr-un colt, eu si muzica mea, si plang. Plang pana imi dau seama ca nu am de ce sa plang si ma ridic. Nu eram eu aia de acum 5 min. Nici nu recunosc ca am plans sa nu ma crezi falsa. Am o multime de idei pe care le tin pentru mine. O multime de scene care puse cap la cap ar face cateva filme de Grammy. Cateva idei care ar face carti premiate, dar nu aveam tehnologie sa scoatem ideile din capul meu. Nu pot sa scriu, nu pot sa exprim de cand ma uit la seriale care ma fac sa ma simt mai puternica si sa ma maturizez. Doamne, si ce copil frumos eram. Ce suflet aveam…Ce roz credeam ca e lumea. Credeam ca daca sunt eu buna, o sa fie toti buni cu mine. Ca nu are nimeni de ce sa nu ma placa atat timp cat nu il ranesc cu nimic. Nimic mai fals.

Si mor asa de oftica. Avem atatea carti, atatea filme, atatea amintiri de sentimente. Ne impingem unii pe altii sa cautam iubirea, romantismul, bunatatea, onestitatea, respectul si nu exista, frate! De ce mai promovam chestii care nu exista? De ce ne mai salutam si ne pupam in cur cand avem nevoie de ceva? Ce e cu toata politetea si pupincurismul asta? Sa lucrezi te invata multe. De unde vin eu sunt oameni adevarati si o sa ma duc sus in nord sa imi caut destinul. Am multe lucruri de facut, atatea planuri, atatea sperante si am nevoie de un barbat puternic sa ma sustina cand ma apuc sa-mi construiesc un imperiu sa raman blocata in amintirea oamenilor.

Si la final iti dai seama ca nimic nu merita si NIMENI nu merita nimic!

 

Asa ca, blondule, tu traieste-ti viata linistit si eu o sa mi-o traiesc pe a mea. Nu e asa interesanta, nici palpitanta, nici frumoasa cat ar trebui sa fie, dar ma bucur de oamenii buni si sufletisti, amuzanti, isteti pe care ii intalnesc. Drumul meu merge mai departe! Nu ma opresc nici aici, nici mai incolo. O sa mai auzi de mine si sper ca nu o sa te faci ca nu ma cunosti.

Te las sa-ti traiesti viata. Nu ma agat de cuvinte precum te iubesc, nici de saruturi ude si lungi.

Nu esti facut sa stai cu mine asa cum sapunul aluneca repede pe pielea mea imediat dupa ce il intindeai. Te priveam ca pe un copil curios si doar simteam apa siroind si niste degete atingandu-ma incet.

Am plecat ca o furtuna next morning si nu poti schimba impresia pe care mi-ai facut-o, nici nu poti sterge minutele intregi in care te-am injurat cu pofta tasnind printre masini sa ajung mai repede acasa. De la o vreme nici acasa nu e bine. As pleca oriunde. Oriunde as fi singura. Sa ma gandesc mai bine la tot ca-s in rahat si nu ma ajuta nimeni. Crisis situation and there’s nobody to help now.

Nu vreau sa mai aud de tine cum nici altii nu vor sa mai auda de mine de parca le-as fi taiat madularul. Nu vreau sa ma mai minti cu ochi nevinovati, sa ma impaci in imbratisari, sa ma saruti sa tac. Nu mai vreau nimic. Mi-a ajuns. Ceea ce caut eu nu e aici si nu stiu daca voi gasi vreodata. Nu renunt, dar nici nu mai sper ca maine e ziua aia. Ar fi multe de scris, de zis, de lasat postum, dar e devreme pentru unii si eu mor de somn. Sper in somn sa te revad si daca nu…Am trecut peste de cateva saptamani si e ok. Amintirea ta nu mai doare, nu ma mai face sa plang cum o facea. Nici nu stii cat am plans…Nici nu iti pasa.

 

Escribir, por ejemplo: ‘La noche está estrellada,
y tiritan, azules, los astros, a lo lejos.’

El viento de la noche gira en el cielo y canta.

Puedo escribir los versos más tristes esta noche.
Yo la quise, y a veces ella también me quiso.

En las noches como ésta la tuve entre mis brazos.
La besé tantas veces bajo el cielo infinito.

Ella me quiso, a veces yo también la quería.
Cómo no haber amado sus grandes ojos fijos.

Puedo escribir los versos más tristes esta noche.
Pensar que no la tengo. Sentir que la he perdido.

Oir la noche inmensa, más inmnesa sin ella.
Y el verso cae al alma como al pasto el rocío.

Qué importa que mi amor no pudiera guadarla.
La noche está estrellada y ella no está conmigo.

Eso es todo. A lo lejos alguien canta. A lo lejos.
Mi alma no se contenta con haberla perdido.

Como para acercarla mi mirada la busca.
Mi corazón la busca, y ella no está conmigo.

La misma noche que hace blanquear los mismos árboles.
Nosotros, los de entonces, ya no somos los mismos.

Ya no la quiero, es cierto, pero cuánto la quise.
Mi voz buscaba el viento para tocar su oído.

De otro. Será de otro. Como antes de mis besos.
Su voz, su cuerpo claro. Sus ojos infinitos.

Ya no la quiero, es cierto, pero tal vez la quiero.
Es tan corto el amor, y es tan largo el olvido.

Porque en noches como ésta la tuve entre mis brazos,
mi alma no se contenta con haberla perdido.

Aunque éste sea el último dolor que ella me causa,
y éstos sean los últimos versos que yo le escribo.

Alta gura de metrou

Saptamana asta doua persoane pe care le admir sau simpatizez in vreun fel de neinteles m-au lasat masca. Credeam ca lumea se duce de rapa cand am aflat asta: oamenii care pareau fara sentimente au suflet. Cum e posibil asa ceva?

Ea e mai depresiva decat mine, intr-o situatie mai adanca decat rahatul facut terci din viata mea si el e…la pamant. Cand m-a sunat m-a lasat masca. Mi-a rascolit in stomac acea stare de rau. Imi vine sa vars. Stiu de ceva timp ca durerea din dragoste imi face rau. Ea ma lovea cand imi povestea de el, vocea lui ranita m-a lovit in stomac. Imi vine sa vars produsele de patiserie pe care le-am mancat in gara cu atata pofta inainte sa vin acasa pe pamantul fagaduit. Ce se ofera aici? Nimic. In gara de Vestnu se ofera nimic. Aici timpul sta in loc printre boschetari jegosi fara sa te lase sa inaintezi. De aici nu pleaca nimeni!

I-am simtit durerea intr-o conversatie de un minut si am stiut ca nu mai poate vorbi pentru ca doare. Toti capricornii se izoleaza imediat dupa o despartire crezand ca le va face bine. Stii ce fac de fapt? Se retrag intr-un colt sa gandeasca fiecare clipa, fiecare gest pana cand izbucnesc in lacrimi urland la pereti ca viata nu are rost fara persoana iubita si gandindu-se ca maine se vor sinucide. Au atatea “maine” in cap incat si ei uita cand au fost ultima oara fericiti. Bucurosi ca fericiti nu se prea intampla sa fie.

Nu stiu cine, nu stiu cum e, o fii blonda, o fii bruneta? O fii mai slaba ca mine? Cert e ca sex simbolul orasului e ranit si imi pare sincer rau. Cel mai greu e sa suferi din dragoste. Mai rau e ca nu vor sa vorbeasca despre asta. Barbatii sunt de neinteles cateodata. L-as fi tinut de mana pe pat sau in brate cat timp mi-ar fi povestit. Nu vreau sa ma priveasca imaginandu-si-o pe ea, asa ca l-as fi pus sa vorbeasca privind tavanul. Nu as suporta sa vad in ochii lui o pasiune, atractie, duiosie, blandete care nu e pentru mine. Am mai facut pe blonda cu ochii albastri si nu a fost prea ok. Chiar si cu o peruca in cap, ochii nu mi se vor schimba. Oglinda va reflecta mereu aceeasi Oana pe care o stiu. Ciudat ca nu poti tine minte cum aratai acum cativa ani in oglinda desi e aceeasi oglinda.

M-a rascolit. Am reactionat aiurea. M-a pufnit rasul. eram prea socata sa stiu cum sa ma exprim si recunosc: uneori chiar dau cu bata in balta. Nu stiu pur si simplu cum sa fiu delicata. As vrea sa zic multe lucruri dulci, dar eu nu mint.

E grava treaba. Sa simta si el o data ceva si sa se termine.

Eu sa ma indragostesc in ultima seara, cand nu credeam ca va fii ceva si sa se duca naibii. Inca imi amintesc mainile lui puse delicat pe mijlocul meu. Inocenta de copil, forta de barbat. M-am jucat cu el pana cand s-a saturat. Soricelul a fugit de pisica si nu de frica. Doar din concluzia ca eu nu l-as fi iubit niciodata. Cand incerc si eu sa fiu 100% sincera, sa spun de la inceput ce va fi si cum, atunci oamenii se sperie. Oamenii te plac, dar isi pierd interesul. Horoscopul zice ca imi voi intalni marea iubire intr-un loc neasteptat intr-un moment neasteptat. Tot el zice ca daca sunt singura voi mai fi singura o lunga perioada de timp pentru ca ma preocupa alte chestii. Vreau pe cineva, dar vreau sa am libertate. Multa. Sa nu ma intrebe nimeni de ce plec in oras o data la 2 zile uneori cam fara rost sau imi fac unul, sa nu imi ceara bonurile si socoteala a banilor, sa nu ma intrebe de ce sunt trista, de ce par pierduta, de ce am fata de copil inocent sau de ce fac poker face.

Am inteles ca poti iubi un om fara sa stii asta. Ca se termina exact atunci cand iti controlezi frica sfarsitului. Ca oamenii vor intotdeauna ceva de la tine. Ca daca intr-un loc esti regina in alta esti doar o necunoscuta sau mai rau, doar noua vecina de la 2. Ca nimic nu e stabil sau pentru totdeauna. Ca oamenii au sentimente rar si iubire si mai rar. Ca trebuie mereu sa inveti pentru a-ti mentine pozitia sau statutul si multe multe alte lucruri care suna mult mai filosofic in capul tau.

Visele incap doar cand le pui pe perna. Ma duc acolo cu inima stransa. Mi-e rau. Iau o pastila, ma calmez. La metrou sunt in lumea mea. Uite harta, hai ca ala de la stanga e. 3 statii si schimbam la Victoriei. Hai pe scari. La dreapta. M2 2 statii si ajungem. Pe unde sa iesim? A zis la stanga pe sosea? Nicolae Balcescu, unde naiba e Nicolae Filipescu? Intreab-o pe femeia aia! Intreaba-l pe omul ala! Porneste GPS-ul. Hai inainte, uite ca ne arata exact. Inca 140 metri. La dreapta. Hai la semafor. Hai mai repede ca se face rosu. Inainte si ladreapta. Nu e asta. Mai mergem. Cat e ceasul? Off, intarzii la interviu cu tine. Nu cred ca e aici. Hai ca am ajuns. In ma-sa cu strazile lor de 5 km. Iar am dat banii pe drum aiurea.

Ce sa-ti zic eu tie? Ca o sa fie bine? Asta mi s-a spus si mie. Nu a fost niciodata bine. A fost o clipa de un bine fals apoi am avut 4 luni super si acum sufar dupa el de parca mi-ar fi oferit cerul cu toate stelele sale. Stii, au trecut aproape 15 luni si inca sufar. Inca il visez, inca mi-e dor de el, inca il vreau, inca il caut. A devenit obsesia mea. Stii cum sunt capricornii cand isi pun in cap ca-si doresc ceva. E greu sa treci peste. De cele mai multe ori treci peste un chip dragut cu unul mai dragut. Un fel de oja peste oja. La final stii ca ai 1000 de straturi si ca arata oribil, dar aia e unghia ta. Nu poti da niciun strat jos. Te reprezinta.

Ce pot sa-ti zic? Ca vei intalni alta. La cum te invarti tu si ce vrajeala aparent sincera ai nu va fi o singura “alta” in viata ta de maine incolo. Vor fi mai multe. Tu te stii mai bine. Ca vei mai iubi? Ca vei mai suferi? Ca va fi si mai rau? Ca nu e nici prima, nici ultima? Nu vreau sa te sperii.

Pot sa-ti zic ca va fi ok. Pot sa te mint. Poate acum te mint. Asa m-a mintit si pe mine el. Eu plangeam, el zambea compatimitor. Nu intelegea ca el era capriciul meu. Ca iubirea pentru el era singurul lux pe care mi-l permiteam. Ca il iubeam cu sufletul inocent ca zapada.

Pot sa iti zambesc. Vei crede ca-s tampita. Sau, cine stie, poate vei zice ca te-a ajutat. Nu stiu ce sa-ti zic sincer. O sa-ti zic mai multe din tot ce-mi trece prin cap cand o sa te vad. Poate o sa te simti mai bine.

Va fi OK…

Toate visele mi s-au spulberat incet. O sa-ti povestesc curand…

Ai blog? BlogAwards si Blogatu.ro te invita sa participi pana pe 2 Noiembrie la campania Toamna Bloggerilor 2015!

BlogAwards organizeaza, in parteneriat media cu Blogatu.ro, competitia Toamna Bloggerilor 2015, campanie cu premii totale in valoare de peste 10000 lei, ale carei sponsori sunt: Green Future, WebHosting4.net si OSEOM, FloriCuDrag.ro, SmartProtection, AnimalulFericit.ro, Floraria Mobila, Allview, LaNovia si Aranjamente Florale Nunta.

Bloggerii sunt invitati sa-si puna in valoare creativitatea prin participarea la 9 campanii (este posibil ca pe parcursul campaniei sa fie adaugate noi concursuri) cu teme diverse si atractive.

Campaniile aflate in desfasurare sunt afisate mai jos.

Cum ar arata nunta visurilor mele
Deadline: 25 Septembrie 2015

Campania Green Future
Deadline: 30 Septembrie 2015

Cum mi-a schimbat Internetul viata?
Deadline: 30 Septembrie 2015

Campania Flori Cu Drag
Deadline: 30 Septembrie 2015

Campania SmartProtection
Deadline: 30 Septembrie 2015

Campania AnimalulFericit.ro
Deadline: 22 Septembrie 2015

Campania Floraria Mobila
Deadline: 30 Septembrie 2015

Campania Allview
Deadline: 30 Septembrie 2015

Promoveaza lansarea magazinului AlegriaOnline.ro
Deadline: 9 Octombrie 2015

Regulament:

Bloggerii inscrisi in Campania Toamna Bloggerilor 2015 pot alege la ce campanii participa (un blogger poate participa la o singura campanie, la doua sau la toate campaniile). Daca un blogger participa la o singura campanie, poate castiga oricare din premiile aferente acelei campanii.

Clasamentul concursului Toamna Bloggerilor 2015 se realizeaza in functie de punctajul obtinut de fiecare participant de-a lungul concursului.
Foarte important: Oricand te-ai inscrie, ai sanse la premiile fiecarei campanii individuale. Punctele sunt valabile doar pentru premiile Clasamentului Toamna Bloggerilor 2015.

Premiile fiecarei campanii individuale vor fi acordate de catre sponsori, in termen de 45 de zile de la finalizarea jurizarii.

Un blogger se poate inscrie intr-o campanie individuala cu minim unul si cu maxim trei articole.

Noi sponsori se vor alatura Campaniei Toamna Bloggerilor 2015 pe parcursul desfasurarii acesteia.

Participa si castiga!

Bad period

Te ia cu friguri. Nu iti simti picioarele si capul parca ti s-a inmuiat. Simti ace pe ceafa.

Ti-e frig si o sa te invelesti in curand.

Ti-e sila de tot si de toate. Iti vine doar sa bolesti zile in sir in pat, fara sa te gandesti la nimic, fara sa faci nimic, indiferent cat te va costa perioada asta de rau.

Ti-ai dat seama ca te opui cu tot corpul la schimbare, ca singuratatea te omoara, ca sa te simti straina e groaznic. Orasul mare te face sa te simti mica si neinsemnata, a nimanui. Ca noul nu e neaparat ceva bun. Noul e obiectiv bun cand subiectiv tu te simti bine.

Am crezut ca ma voi simti bine, ca-mi voi gasi locul, ca voi incepe o noua viata.

Acum nu stiu ce sa fac, cum sa o iau de la cap, unde sa ma duc si ce sa fac.

Sunt bleaga ca o frunza in vant si nu pot sa ies din asta. Nu pot sa mananc ca orice gust imi aduce starea de varsatura. Totul e cum l-am lasat. Mi-am dat seama ca am oameni aproape care tin la mine si oameni care se indeparteaza daca nu fac ce vor ei. Mi-am dat seama ca am momente de putere, vointa si momente ca asta cand sunt o leguma bolnava asteptand sa treaca timpul. Sa ce? Nu stiu inca. Astept incet sa-mi treaca viata. Sa iei decizii pentru tine e terifiant. Voi purta mereu vina ca nu am putut sa fiu ce voiam, ca nu am putut sa trec peste, ca nu am putut sa ma acomodez.

Nu voi mai incerca lucruri care nu sunt de mine. Am invatat sa rad si sa ma simt bine in prezenta cuiva fara sa ma gandesc la fiecare cuvant pe care o sa il zic. Am invatat sa doresc un sarut si sa ma simt fericita intr-o imbratisare delicata, intr-un tinut de mana. Am invatat cum e sa faci lucruri nebunesti si cum iti pare rau ca nu esti acolo cand trebuie.

So close

After days of desperation, hope, sadness the sun finally shined on my street. It was a sunny Sunday and I was feeling sick. Traveling fast to get there I got the good news with shock. Poker face was alive again and I couldn’t say anything. I couldn’t believe after crying one day long and giving up, deciding to stay home I finally did it.

It’s going to be a great new day. A brand new day, brand new life. My ex people pale in the dark and I am finally free. Finally free, no memory strings and I feel like I will cry soon. Not for sadness or missing someone, but for pure joy. Because I’m not as stupid as they two try to make me think I am, I am better than them together. I will prove that to them and to myself. I don’t need their help, it won’t come anyway.

I just hope my new life will be better in so many ways. You’re fading in Pl. city, the two of them are close, but not to close to my heart. My heart won’t take them back no matter how many things they would promise to me. I can’t take that whole amazing shit one more time. If I do that, then in the end I will be dead for real. I don’t want to die of love, of stupidity inlove.

My friends are there, my family is close. I will make it through. I will make good things happen. My life is totally going to change and I will make it amazing! This is my plan. I will be a brand new person. All I ever wanted, all that comes at surface when I am there, all my best!

Summer black week

Lenjerii de pat outlet este un magazin online care ofera cumparatorilor lenjerii, perne, pilote, tot ce este necesar unui dormitor de vis. Imi place ceea ce vad pe site datorita calitatii produselor oferite. Poate unora li s-ar parea mari preturile, dar la ce veti primi in schimbul catorva banuti, va spun ca merita. Am primit o lenjerie de pat de la ei si sunt foarte multumita de ea. Se observa din avion diferenta intre ce ofera ei si ce am cumparat eu mai demult de la un mazagin oarecare la un pret infim. Daca vrei sa dormi regeste atunci investeste in locul in care dormi. Cum iti asterni asa vei dormi cred ca se referea la asternuturi.

Nu numai ca ofera calitate, diversitate la preturi pentru orice buzunar, dar mai au si super oferte. Nu exista zi fara reduceri si saptamana asta au chiar o promotie speciala. Summer black week presupune reduceri in perioada 13-20 august. Pentru a atrage si mai mult cumparatorii au mai pus in joc si o excursie la Paris. Cine nu ar vrea sa viziteze Parisul, asa, pe gratis? Ar fi un vis implinit pentru multi dintre noi. Tot ce trebuie sa faci pentru a intra in cursa pentru aceasta excursie (3 nopti, transport si cazare incluse) este sa comanzi un produs din promotia 1+1 Gratis. Simplu, nu?

Eu, una as incerca. Se stie faptul ca am noroc la astfel de extrageri, deci, poate as scrie pe blog din Paris in curand…

Succes!