Category Archives: Carti

Recenzie Cirese amare – Liliana Nechita

Liliana Nechita este o femeie care a plecat de acasa in Italia pentru a-si intretine cele doua fete. Cartea ei, Cirese amare, este o destainuire artistica a unei calatorii initiatice din Romania in Italia. Daca la inceput teama, oroarea, grija, deznadejdea ii umbreau rasul, zambetul, pe fiecare an a devenit mai puternica si la final aprope ca si-a schimbat parerea despre casa si acasa.

Plecata dintre cunoscuti intr-o lume straina care nu o cunoaste, nu o apreciaza, nu o vrea acolo, fiecare zi fara un job este un chin. Numai gandurile ca va trebui sa se intoarca acasa fara bani, fara sa fi realizat ceva era un cosmar. O perioada lunga de timp sufletul ii sta o parte cu gandul acasa, o parte cu frica pentru prezent si viitor: daca nu isi gaseste de munca? Daca o violeaza vreun drogat noaptea cand vine acasa? Daca, daca, daca…O multime de intrebari o framanta.

Apoi se invata cu viata de acolo. Intelege ca merita mai mult si poate avea mai mult: respect, apreciere, bani, bunatate, timp liber, mancare. O carte plina de adevar: toti de acasa ne imaginam Italia o tara a tuturor posibilitatilor, caini cu covrigi in coada si bani care merg singuri pe strada. Realitatea este diferita. Italia est bogata, dar nu pentru romani. Romanii sunt paria, cainii maidanezi de care vrei sa scapi cu orice pret. Toate povestile, toate istorisirile, toate lucrurile incluse in cartea asta arata romanilor adevarata fata a italienilor: longevivi, zgarciti, condusi de hoasce de femei, afemeiati, violatori si obsedati sexual pana la cele mai inaintate varste pentru care romanii nu sunt oameni, ci animale.

Liliana Nechita scrie ca o persoana care a fost profesoara de romana: te lasa in suspans, trece de la scena la alta fara sa iti dea raspunsuri si in fiecare pagina include o doza de filosofie profunda legata de locul emigrantului in lume. Daca la inceputul perioadei petrecuta in Italia se gandea numai acasa, mai pe la sfarsitul cartii surprinde nniste bucati de realitate care iti induc nostalgie si melancolie: timpul care trece si tu esti plecat te scoate din viata alor tai. Nu mai esti prezent, cand vii acasa parca esti in plus, ei asteapta sa pleci, tu te simti ciudat, simti ca nu te mai vor si ca acolo nu mai este nevoie de tine.

Pleci unde esti cautat, unde oameni depind de tine. Este incredibil de frumos cand gasesti batranei care te trateaza ca pe un om, cand ti se da voie sa citesti si chiar ti se incurajeaza lectura cu carti cadou, cand poti purta o discutie inteligenta, filosofica, frumoasa cu un batran care stie mai multe despre viata decat tine.

Cirese amare este mai mult decat o adunare de scrisori. Este o meditatie in sine a omului care a fost rupt din mediul lui, incearca sa se adapteze unui mediu nou si cand credea ca nu mai are de ce sa stea printre straini pentru ca si-a rezolvat problemele, realizeaza ca “Acasa” nu mai este nimic pentru el, nimic nu mai este al lui si decide sa ramana unde apartine, unde oamenii il asteapta cu drag. Badant ajunge sa isi doreasca o viata lunga batranilor de care are grija pentru ca menirea ei este sa fie acolo langa ei.

Viata romanilor, a emigrantilor albanezi, peruvieni, ecuadorieni, coreeni, chinezi in Italia este comuna: sunt in aceeasi oala, oameni nedoriti care traiesc in conditii inimaginabile pentru ca drum inapoi nu mai exista. Se ajuta intre ei cu un soi de iubire frateasca pentru ca trebuie sa supravietuiasca, pentru ca se au doar unul pe altul, pentru ca sunt la fel de nedoriti de catre italieni. Cartea asta care sare de la o scena la alta cand credeai ca descoperi tot adevarul, tot ce a fost, contine o mie de povesti de viata ale emigrantilor, mai toate nefericite si intelegi ca tot ceea ce este scris este real.

Lucrurile alea oribile chiar s-au intamplat. Emigrantii sunt ai nimanui, sunt animale batute, haituite, violate de cei mai puternici decat ei: italienii cu bani si cu acte in regula. Este o realitate crunta pe care nu ai dori-o altcuiva. O alta realitate crunta este Romania saraca de care cei mai multi fug pana cand moartea sau nebunia ii gaseste tocmai in Italia.

Exista oameni buni, exista Padre Leontino daca imi amintesc bine, exista femei din Algeria care i-au intins Lilianei o mana, exista soti chinuiti de femei zgarcite si prefacute, exista copii buni si nepoti iubitori de oameni, de romani in general. Despre aceasta carte ar fi multe de scris. Mi-a creat multe emotii pe care nu lepot descrie. As putea scrie o alta carte despre aceasta carte. Despre durere si speranta, despre dezradacinare si apartenenta, despre orgoliu si umilinta, despre bine si rau.

Cititi cartea!

George Sovu si Misterele din vila bantuita

Image result for george sovu

George Sovu este un scriitor de romane de dragoste cu si pentru adolescenti cunoscut in mare parte din cauza seriei “Liceenii” din care fac parte: Declaratie de dragoste, Extemporal la dirigentie, Liceenii, Liceenii Rock’n’roll si Liceenii in alerta. Desi a scris aceste carti care au fost transformate in filme, nu a avut acelasi succes cu celelalte carti care au ramas poate necunoscute publicului larg.

Este un autor cu o scriitura dulceaga, amaruie care aduce aminte de culoarea epocii acelor vremuri pe care unii dintre noi nu le stim decat din filme. In fiecare pagina de carte se vede modul in care se vorbea atunci, dar si o puternica exprimare lirica exprimata printr-o multime de epitete, descrieri lirice.

“George Șovu, profesor, ziarist, scriitor, cineast, s-a născut în comuna Titești, județul Argeș la 30 ianuarie 1931. Este absolvent al Scolii Normale „Carol I” din Câmpulung-Muscel (1951) și al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1955), ca șef de promoție.

A debutat cu poezie în 1950 și a publicat 31 de volume de literatură. George Sovu este membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1980 și al Uniunii Cineaștilor din 1986. A fost distins cu diferite ordine și medalii, cu diplome de excelență și de merit de la Uniunea Cineaștilor, Uniunea Scriitorilor, Ministerul Educației și Învățământului. Totodată a mai fost premiat, printre altele, cu titluri de laureat, premii pentru unele filme și cărți, atât în țară, cât și în străinătate.

Romane: Cadența Generației, 1974; Scrisori de creditare, 1976; Declarație de dragoste, 1978; Dragul nostu Alex…, 1981; O vară de dor, 1983; Dans în foișor, 1984; Furtuna de mai, 1985; Fascinații, 1985; Tandrețe, 1986; Dimineața iubirii, 1987; Întâlnire-n oglindă, 1989; Declarație de dragoste, 1991; Liceenii, 1992; Extemporal la dirigenție, 1992; Liceenii rock’n’roll, 1992; Liceenii în alertă, 1993; Dragoste și moarte, 1999; Virginitate, 2000; Misterele din vila părăsită, 2000; Romanticii, 2003; Iubirea e mereu regină, 2006; Lumina neuitării, 2010; Cântecul destinului, 2012.

Volume de povestiri: Jarul din palmă, 1981; Răspuns la post-restant, 1981; Liliac alb în ianuarie, 1984; Ochii timpului, 1988; Martor incomod, 1999; Picătura de viață, 2007; Rugăciunea unui înger, 2012.” Preluare de pe www.ideeaeuropeana.ro

Desi nu am trait acele vremuri admir modul de exprimare politicos, moda anilor 60 si 70, muzica in care nu se facea porno nici vocal, nici vizual si mi-as fi dorit sa le traiesc doar pentru a avea o idee despre ce a fost. Nu simpatizez regimul comunist, dar as fi vrut sa vad daca ar fi fost mai bine sau nu decat vremurile pe care le traim de vreo 10 ani incoace.

Am vazut seria Liceenii acum cativa ani si o revad cu placere, simt acele emotii delicate pe care scenaristul a vrut sa le transmita. Admir emotiile, poezia, delicatetea pe care o aveau filmele de atunci si as fi vrut sa nu se piarda acest caracter genial in timp. Totul a decazut. Nu conteaza asta, dar doar prin cartile acelor vremuri pot sa retraiesc emotii pierdute, o virginitate in emotii si simturi.

Am cumparat 3 carti publicate recent de George Sovu pentru ca am citit cele 3 carti din seria Liceenii care mi-au placut foarte mult: Liceenii, Liceenii Rock’n’Roll si Liceenii in alerta.

Am gasit la utilizatorul Anticariat2015 urmatoarele carti pe care am vrut sa le citesc pentru a vedea daca stilul pe care il stiam al autorului a ramas acelasi pana la finalul vietii. Imi place sa citesc toate cartile unui autor pe care il descopar si imi place pentru a vedea cum ii evolueaza stilul si in general pentru a afla cat mai mult din ce i-a trecut prin cap pe parcursul vietii sale. George Sovu face parte din acei autori pe care imi place sa-i numesc “pierduti” ai tarisoarei noastre. Are carti frumoase, de o sensibilitate acuta pe care majoritatea dintre noi le-am pierdut, adolescentii nu le citesc, adultii nu ii cunosc numele. Putini stiu ca a fost autorul cartilor, dar si scenaristul cartilor din seria Liceenii, indragite de cel putin doua generatii.

Cartile sale se gasesc la anticariate precum Targulcartii, aici si preturile sunt in general sub 10 lei. Cartile sunt trimise impachetate foarte bine si se afla in stare foarte buna. Am cumparat de mai multe ori de la ei si am fost intotdeauna multumita de ce am primit. Deocamdata am doar 5 carti ale lui George Sovu, dar o sa le caut pe toate. Este dificil sa colectionezi cartile cuiva care a scris pana in Revolutie si care acum este decedat pentru ca nu i s-au reeditat cartile si nu sunt toate pe acelasi site.

Misterele din vila parasita este prima carte din cele 3 achizitionate recent pe care am citit-o la mare. Scrisa pe doua fire narative te cam baga in ceata daca nu esti atent. Uneori pierzi firul si este atat de distractiv sa incerci sa-l prinzi.

Image result for misterele din vila george sovu

Destinele unor copii care fug de acasa din cauza problemelor in familie si incearca sa-si faca o viata furand sunt incalcite in aceasta carte. Violenta, drogurile, amantlacurile, banii, masinile, averile, politia – toate aceste cuvinte se amesteca in carte tinand cititorul in suspans pana la ultimul rand al cartii.

O recomand cu placere celor care vor sa descopere o lume pierduta si regasita in aceasta carte ca si in alte carti ale autorului George Sovu.

Descrierea oficiala:

Un roman din lumea adolescentilor proveniti din familii destramate din diferite motive, plin de mistere, evenimente violente, cu incursiuni in lumea sordida a proaspetilor imbogatiti si a interlopilor. O carte tensionata, care se citeste cu pasiune. 

Cartea poate fi cumparata de aici pentru ebook readere, smartphone-uri sau tablete.

Este foarte interesant procedeul prin care se introduce pe sine, ca autor, la persoana a III-a in carte:

M-a socat prin pedanterie si statura morala, prin tinuta intelectuala, sobrietate si bonomie, m-a frapat prin delicatete, sensibilitate, umor si talent. Ei da. talent! 

O sa revin cu alte recenzii de carti ale autorului unei alte lumi, epoci.

Carti si iar carti

Cartile au fost si reprezinta o parte foarte importanta din viata mea. Este adevarat ca in ultimii 2 ani am cam uitat sa citesc carti pe format de hartie, apeland mai repede la articole si bloguri atunci cand voiam sa-mi iau informatia, dar nu am uitat niciodata bucuria lecturii. Weekendul asta am inchis pur si simplu laptopul si am cautat in biblioteca o carte buna, care sa ma captiveze.

37851559_1803508923068352_871436271514288128_n

Am mers la sigur cu o carte de Stelian Turlea. Am inceput sa citesc a doua carte dupa ce am terminat-o pe prima. Autorul asta e extraordinar si am de gand sa il fac cunoscut lumii intregi. O sa scriu din nou despre carti. O sa scriu despre ce citesc si o sa citesc cu acceasi febra, pasiune ca in liceu. Era o vreme cand timpul se dilata si nu imi doream nimic mai mult decat sa citesc, sa termin cartea. Vreau sa ajung din nou la aceeasi stare de liniste.

38485823_983261158513121_7903646505121087488_n

5 beneficii ale lecturii probate de mine:

  1. Te relaxeaza: oricat de nervos ai fii, oricate probleme ai avea, lectura te face sa uiti de suparare si sa te bucuri de povestea in care intri. Esti una cu personajele si uiti pur si simplu de ce erai suparat, trist, furios. Trebuie doar sa incerci.
  2. Te face sa visezi: obisnuiam sa spun ca prin lectura calatoresc pentru ca sunt prea saraca sa calatoresc pe bune. Vremurile s-au schimbat si pot calatori, dar uneori este mai placut sa stai in propriul pat si sa te bucuri de o poveste peste mari si tari sau pur si simplu in alte vremuri in care nu ai trait, nu ai cum sa ajungi decat prin filme sau masina timpului.
  3. Iti extinde cunostintele: nu vorbim de cartile de la scoala sau de cele de invatat limbi straine. Am citit carti de dezvoltare personala care m-au ajutat sa ma schimb, sa nu mai fiu atat de introvertita, sa imi eliberez temerile si sa fiu libera, sigura pe mine. Nu am atins perfectiunea, dar sunt mandra ca m-am schimbat si asta prin cea mai usoara si ieftina cale: cartile. Te face sa inveti lucruri pe care uneori nu ai timp sau posibilitatea sa le faci, oricum nu le poti trai tu pe toate.
  4. Intelegi oamenii mai bine: citind psihologie, carti psihologice, uneori si poezie vei intelege oamenii din jurul tau mai bine. Nu trebuie sa iti spuna un savant asta pentru a o face si tu. Eu am facut-o si am inteles multe lucruri pe care nu le intelegeam deloc, nu le stiam, nu le vedeam.
  5. Iti imbogateste imaginatia: vei ajunge sa scrii mai bine, sa te exprimi mai bine, sa ai idei atunci cand domeniul te depaseste. Modul in care acumulezi cunostinte atunci cand citesti este unul de nedescris, nu stiu sa explic, dar citind vei invata foarte multe, vei avea idei, vei scrie intr-un mod incredibil. Efectul pe care cartile il au asupra creierului este sa il faca sa “bubuie” efectiv de idei.

O sa scriu despre niste autori romani si straini despre care nu se prea vorbeste, dar eu i-am citit si sunt geniali. Ar fi pacat sa tin pentru mine tot ce gasesc.

Seara frumoasa!

38492408_2160878577287543_7574628117344419840_n

Crima si pedeapsa de F.Dostoieski


Crima si pedeapsa de F. Dostoievski este una dintre cele mai bune carti pe care am citit-o si cu siguranta prima pe care as recomanda-o cuiva care vrea sa citeasca o carte care sa-l uimeasca.
Dostoievski este pentru mine simbolul literaturii ruse: grea, profunda, incalcita, descriptiva, lunga, pasiva, dar care iti schimba modul de a vedea oamenii in general.

Eram clasa a IX-a and am citit-o. Tin minte ca mi-am pierdut 2 saptamani de vacanta de iarna ca sa o citesc si sa ii scriu rezumat pentru orele de romana. A fost dragoste de la primele 10 pagini. Pe Dostoieski il iubesti tocmai pentru ca iti ia jumatate de carte sa il intelegi si cand termini cartea ai o mie si una de intrebari.
Crima si pedeapsa este cea mai tulburatoare si mai profunda carte pe care am citit-o, singura pe care as reciti-o. For the record: eu nu recitesc cartile citite, chiar daca le ador. E o parte din codul meu personal.

Raskolnikov este studentul care abia se descurca la facultate cu banii, in camin mai bine zis. Este un personaj retras care mediteaza si filosofeaza pe teme controversate. Este un neinteles, un geniu pustiu al literaturii ruse.
Pentru ca el crede cu tarie intr-o idee, ca exista oameni care sug sangele societatii cum fac capusele animaelor, omoara doua femei. Se ascunde, se preface nevinovat, dar constiinta il tradeaza si face un gest care il da de gol. Cartea asta urmareste ca o camera de filmat plantata in sufletul lui tot chinul, tot tormentul de sentimente si emotii pe care le poate avea un om care ascunde o crima chiar si de cei mai apropiati oameni de sufletul lui.

M-am regasit in el in multe puncte, in personalitatea ta, in orgoliul si ambitia de a schimba ceva in lume. L-am inteles pentru ca nu este nevoie sa faci o crima sa te simti oribil si sa ti se faca rau fizic de ce simti emotional. Cand ai prea mult suflet te doare.

Cand esti un om bun care a facut o greseala, toti se ingramadesc sa te judece, dar iubirea te poate salva. Tu poti salva suflete vandute prin iubire si mila. Totul se poate schimba. Sensul vietii devine realitate.
Mi-am propus sa citesc toate cartile lui Dostoievski pentru ca stilul lui criptic, dar profund m-a cucerit. Da-mi, Doamne timp sa-l citesc pe Dostoievski cu ai sai Frati Karamazov.

O sa scriu si alte pareri despre carti ca Maestrul si Margareta, nuvele de Bulgakov, Taras Bulba de Gogol sau poezii de Lermontov.

Cine a auzit de ei? Cine le iubeste stilul?
Eu. Ador limba rusa si o sa invat mai mult decat cateva cuvinte de politete.

Marat. Iubirea are spini de Natasa Alina Culea

Pe Natasa am vazut-o pe Facebook. Cartile ei se dadeau la diverse concursuri pe site-uri pe care le urmaresc. Am participat la tot ce am prins si tot nu i-am castigat cartile. Citisem pasaje din ele si chiar voiam sa le citesc. Intr-o seara cu luna plina, cu noroc, Natasa mi-a dat mesaj si m-a intrebat ce carte as vrea sa citesc. Eram asa emotionata ca nici nu stiam ce sa-i zic. Am mai cautat o data cartile ei pe net, am citit fugar descrierile si am ales Marat. I-am dat adresa si in vreo 3 saptamani m-am trezit acasa cu un colet tocmai din Bulgaria, Sofia cu vreo 12 timbre pe el. Nu imi venea sa cred de unde venise. Am desfacut cu emotie pachetul si am gasit in el toate cele 3 carti ale acestei minunate autoare care s-a gandit sa mi le trimita totusi pe toate in conditiile in care eu i-am zis doar de una.

A doua zi la job m-am apucat de citit Marat. Am intrat intr-o lume tumultuoasa, un Bucuresti efervescent in care se desfasura in fata ochilor un fel de Sex and the city varianta romaneasca. Personajele se conturau in fata ochilor treptat tinandu-te cu sufletul la gura sa vezi ce se va intampla. Alina este femeia care se afla intr-o relatie din care scanteia a disparut de mult si care gaseste iubirea in indepartata China. O gaseste, o ravaseste, o lasa cu inima franta si plina de temeri. Asteptarea intoarcerii in viata ei a barbatului misterios, Marat ii va marca viata. La prima vedere este doar o iubire platonica in viata unei femei timp de 12 ani. La a doua vedere este iubirea ideala pe care o asteptam toate, o cautam cu buza arzand.

Nu are rost sa scriu cat de misto e cartea, cate senzatii/emotii/amintiri/idei/pareri iti produce. Trebuie sa vezi singur. Poate nu e genul tau, poate vorbesc aiurea, dar a fost cu siguranta genul meu. Natasa are un stil de scriitura delicat, dar puternic, parfumat ca lavanda, poetic si filosofic, dar si prozaic, usor de inteles. Scrie intr-un fel de nu mai lasi cartea din mana si citesti usor, repede pentru ca trebuie sa afli ce se intampla in pagina urmatoare. Uneori ai impresia ca vezi povestea pe un fundal alb cu niste umbre profilandu-se intr-un dans etern, un vals sarmant.

Toata cartea m-a dus cu gandul la asta:

https://www.youtube.com/watch?v=AOJgpY-LEv8

Azi nu am cuvintele la mine, dar promit sa revin asupra acestei mini-recenzii sa o transform intr-o recenzie pe bune.

Multumesc mult, Natasa pentru o lectura minunata si o lectie de viata!

Recenzie Maestrul si Margareta

Pentru ca imi plac rusii, cartile clasice in general, am scris o recenzie unei carti care m-a impresionat si inca ma mai imbie sa o recitesc. (eu nu recitesc carti, mi se pare pierdere de timp)

Pentru ca am fost apreciata de catre oameni care stiu ce zic, am decis sa fac public linkul.

Maestrul si Margareta, recenzia unei carti extraordinare poate fi citita aici.

Multumesc penru apreciere!

Recenzie Valuri de viata

aaa

Valuri de viata de Lina Moaca este o carte care m-a fascinat, mai ales spre final cand m-a emotionat pana la lacrimi. Lina Moaca este o autoare despre care am citit de multe ori, o autoare contemporana care a ajuns cunoscuta printre tinerii bloggeri bookaholici. Imi doream de mult timp sa o citesc si uite ca s-a intamplat. Am castigat-o in cadrul unui concurs pe Blogul meu de cuvinte fluturi.

O sa incep cu lucrurile care mi-au placut.

Este o poveste de viata care te captiveaza si nu te mai lasa sa o lasi din mana. O poveste de viata cu multe suisuri si coborasuri, cu multe rasturnari de situatie, cu emotie si neliniste, cu incitare si fantezie, cu poezie si filosofie. O poveste care te lasa cu un gust dulce in minte si in suflet. Sincer, nu credeam ca romanii contemporani mai pot scrie povesti de dragoste care sa te captiveze, sa te faca sa te regasesti si sa visezi, sa te intrebi si sa participi activ, cu raspunsuri latoate intrebarile pe care situatiile le impun. Este o poveste delicata despre viata, despre oameni, despre iubire de cuplu si de familie, despre parinti, despre scoala, despre prietenie, despre invidie, despre antagonism, despre barfa, despre mister, despre secrete, despre durere, autocompatimire, suferinta, dorinta, dezamagire, deznadejde, despre autoinvinuire, despre regret… Despre multe lucruri care te pun pe ganduri si iti aduc aminte ca ar trebui sa faci mereu doar ceea ce e corect si bine fata de toti ceilalti, fara sa te mai pui si pe tine in ecuatie.

Nu o sa scriu foarte multe despre povestea de viata dinauntrul cartii, nu vreau sa rapesc bucuria lecturii unui viitor cititor. Irina Albu, nepoata unui om bogat schimba Parisul cu Bucuresti si viata ei ia o turnura cu totul noua. Ramasa orfana de ambii parinti doar in grija bunicului bolnav, are grija de el si de inima lui inainte de a avea grija de inima sa. Isi va face prieteni noi, va iubi, va plange…Multe lucruri se vor intampla. Exact cand credeai ca o sa devina plictisitor povestea se suceste o data si te trezesti in alt scenariu. Genial!

Imi place cum autoarea sare de la o secventa la alta intr-un ritm ametitor, ma face sa fiu implicata, in ritm alert, o lectura vie, vibranta. Exista foarte multe pasaje foarte profunde, filosofice chiar si asta m-a cucerit iremediabil.

aaaaaaaaa.jpg

Ce m-a enervat maxim la cartea asta. Au fost cateva chestii!

In primul rand sunt chestii tehnice precum diacriticele puse aiurea, cuvinte scrise gresit, articole puse unde nu trebuie. Cred ca treaba editorului era sa verifice atent fiecare propozitie si sa ajute la unitatea textului. Pacat!

Apoi, am citit o autoare romanca scriind o poveste americana. Nu are nici cea mai mica legatura cu Bucuresti sau Romania. Atmosfera de scoala nu e reala, viata ei in vila. Totul e american. Eu nu locuiesc in Bucuresti, dar am avut cateva contacte cu lumea de acolo. Poate nu era high class, dar tot nu cred ca am citit o poveste care s-ar petrece in Bucuresti. Nici nu am invatat in scoala privata, dar cantina la scoala e doar in America, banchetul si absolvirea sunt organizate dupa stil american. In spital nu te lasa nimeni sa dormi in camera pacientului, nici macar nu intri la terapie intensiva. Am avut un film american in fata ochilor cu o profunzime si delicatete romaneasca. Numele nu sunt romanesti oricate nume de familie traditionale ai pune. Nu e un lucru rau, nu zic asta. Eu analizez foarte mult o carte cand o citesc si la autorii romani contemporani sunt mai atenta. Ma intereseaza tehnica lor, modul lor de a scrie, viziunea lor asupra lumii.

Irina vorbeste bunicului ei cu “mosneagule”, asta m-a exasperat. Plus ca ii zice pe nume. Eu nu am auzit oameni de 18-19 ani sa-si strige rudele pe nume, chiar si pe soacra sa.

Amestecul de limbaj modern cu cuvinte invechite este chiar enervant, nu da fluenta textului, nu pare veridic. Dialogul nu pare veridic in unele locuri. Am avut de cateva ori impresia ca am in fata cateva propozitii traduse un pic aiurea din engleza.

M-a mai enervat faptul ca in unele cazuri Irina nu vorbeste, doar face ce zic ceilalti. Autoarea stie despre ce vorbesc aici. La inceput era mult mai stapana pe viata ei, nu se lasa dusa de nas de nimeni. Am avut impresia ca a capitulat. Noroc cu finalul ca m-a facut atat de fericita.

Puncte bonus autoarei pentru veridicitatea momentelor de stari de rau si a sentimentelor, emotiilor. Indragostirea e reala, emotiile la fel, durerea se simte prin scriitura, ajunge la inima cititorului.

Daca ar fi sa dau o nota cartii i-as da 9.5 datorita lucrurilor care m-au zgariat pe creier personal, dar per total e o super carte care va aduce bucurii romanticelor incurabile si de aceea aproximand nota iese 10. Merita!

1.0

Abia astept sa o duc matusii mele sa o citeasca! Se va bucura enorm!

PS: Trebuie sa citesc si cealalta carte a autoarei Oameni, ingeri si demoni!

Recenzie Abandonul calului negru partea a II-a

13390830_10206639311405617_351284932_n

Ieri am continuat si implicit, terminat de citit Abandonul calului negru de Victor Alartes. Multumesc pentru o lectura minunata! Am avut de-a face cu o carte care se citeste in 2 etape: familiarizarea cu personajele si atmosfera si citire alerta pana la final.

Abandonul calului negru aduce doua persoane americanizate in Romania. Soarta lor pare ca merge pe un drum, dar soarta le da planurile peste cap. O crima apare in peisaj, iubirea din liceu sta la panda dupa colt, oamenii cumpara oameni cu bani. Intr-o Romanie destabilizata economic si politic totul este posibil. Fiecare incearca sa faca aliante cu cineva, toata lumea fuge dupa bani in politica, nu dupa decizii corecte, benefice unui popor intreg. Binele comun este o utopie. Valer Tames este singurul om care ajunge in scena politica si vrea sa faca bine poporului, tarii. Iata-l pe academicianul care primeste un premiu pentru cartea de geopolitica, in pozitia de prim-ministru. Am mers cu el la intalniri cu diverse persoane. Eforturile sale de a cladi un guvern onest, care sa vrea sa scoata Romania din criza economica inceputa in 2007, nu merg prea bine. Ca in orice tara plina de diversi indivizi mai mult sau mai putin obscuri, vanduti, se lasa cu amenintari, secrete vechi, din lumea comunista ies la iveala, situatia se rastoarna de la o zi la alta.

13382092_10206639311205612_1063117499_n

Au loc tot felul de rasturnari de situatie, deciziile se schimba de la o zi la alta, cartea aduce in prim-plan o Romanie alerta a anului 2007 si apoi 2008. Un an care se anunta linistit m-a tinut cu inima la gura pana la final. Cum sa cumperi un om incoruptibil? Asta gandeau toti cei din sfera politicului despre Valer.

Ce mi-a placut la cartea asta?

Mi-a placut ritmul alert. M-a tinut in priza. Fiecare capitol are o poezie, un citat dintr-un autor, filosof cunoscut si este o metafora pentru ce o sa se intample. Fan al filosofiei in scriitura, a teatrului si a fragmentelor implantate in poveste, am gasit aici cuvinte de duh, metafore, scene ca rupte din teatru, fragmente din articole de ziar sau chiar transmisiuni TV. Nu ma asteptam la atata diversitate imbinata atat de frumos! Nu ma asteptam ca o lectura care vizeaza politicul sa ma incite atat de mult. Am avut aceeasi senzatie ca atunci cand am citit pentru prima data O scrisoare pierduta. Toate jocurile de culise, motivatiile din spatele unor actiuni, scurtele momente de libertate si realism in iubire, viata de cuplu, fac tot farmecul lecturii. Nu m-am plictisit niciun moment pentru ca trebuia sa vad ce se intampla in momentul urmator. Aparea un element nou care dadea lucrurile peste cap si trebuia sa vad unde duce.

M-a amuzat faptul ca, la fel ca nenea Carajale, autorul a folosit ironia cand a ales numele personajelor pentru a arata ridicolul lor, cat de meschine le erau caracterele sau cat de slab dotati intelectual erau. Am observat aliteratia in numele lor. Tot jocul se petrece la nivelul inalt al societatii romanesti, creme de la creme cum s-ar zice.

Abandonul calului negru de Victor Alartes ramane o carte complexa, o combinatie de senzatii intre incitarea unui roman politist, usurinta limbajului specific cartilor de dezvoltare personala si seriozitatea unei carti filosofice romanesti.

Calul negru este o metafora polivalenta in care ne regasim cu totii la un moment dat.

Abandonul calului negru de Victor Alartes este o carte despre eliberare, libertate, alegere, comuniune, ajutor, incercare si decizia de a renunta cand lucrurile nu merg cum iti doresti. Decat 75%, mai bine 0%. Totul sau nimic!

Un citat care mi-a placut enorm:

Dar pare destinul ca se impiedica de astfel de amanunte sau vine peste oameni ca un tavalug?

Multumesc inca o data, Victor Alartes pentru o lectura captivanta! 

 

Recenzie Abandonul calului negru partea I

1

Am primit cartea Abandonul calului negru de Victor Alartes chiar de la autor. Este prima data cand un autor ma abordeaza pentru a-mi oferi cartea sa. Am fost foarte incantata de acest lucru si saptamana trecuta am primit cartea. Multumesc mult pentru consideratie! Abia aseara am avut timp sa incep lectura si am ramas placut surprinsa sa vad ca imi place. Sunt un cititor critic, deci e greu sa mi se intre in gratii. Nu am prea citit carti ale autorilor contemporani si sincer, eram cam sceptica in privinta lor.

2

Victor Alartes, cu al sau nume enigmatic, a scris o carte cu si despre oameni mari. Cand zic oameni mari nu ma refer neaparat la statutul de adult, cat la cel de om cu anumita cultura, statut social si functie in campul muncii si/sau economia tarii. Cand am vazut coperta, am crezut ca este vorba despre comunism sau politica. Acum ma gandesc mai mult la cum se fac jocurile, la manarii si strategii, la tragere de timp poate problemele se rezolva singure. Banuiesc ca nu sunt chiar asa departe de adevar. Numele personajului principal m-a dus cu gandul din prima la binecunoscutul cuvant din popor: talmes-balmes adica amestecatura, incurcatura, boacana.

Am citit rapid 30 pagini inainte sa ma ia somnul. Citesc doar noaptea pentru ca atunci am rabdare, liniste, pace. Totul se dilata, timpul devine mai dulce. Timpul are rabdare cu cititorii doar noaptea. O sa revin la lectura in seara asta. Este o carte pe care trebuie sa o termin pentru a afla cum, ce anume se intampla in acest an, an de pauza pentru unul, an de avant pentru altul. Despre iubire, bani, politica, munca, valoare si dorinta de a schimba/face ceva intr-o tara ca un talmes-balmes. O tara frumoasa, pacat ca e locuita de unele specimene de insecte!

Din ce am citit pana acum avem de-a face cu o lume a oamenilor foarte destepti, bine-pregatiti, respectiv un cuplu de academicieni care au trait in America si acum decid sa vina in Romania: el, specializat in geopolitica, Valer Tames, roman de-al nostru, ia o pauza dupa 6 ani de munca, se numeste an sabatic, si decide sa il petreaca pe meleagurile natale, la Sighisoara si ea, specializata in macroeconomie, Milena, o cehoaica tanara si desteapta, primeste un post la Ministerul Finantelor pentru fix un an. Desi se vedeau rar, spcific relatiilor la distanta tipic americane, iubirea lor pare ceva fragil, dar durabil. O emotie, o legatura care uneste doua suflete intr-o lume prea agitata, prea ocupata sa mai iubeasca.

Imi place faptul ca autorul nu a dat detalii despre aspectul celor doua personaje axandu-se pe ceea ce gandesc ele, ce isi doresc de la viata, ce le motiveaza. Cu fiecare rand intram in mintea barbatului conturand pe langa el o femeie puternica, inzestrata cu o forta necesara lumii afacerilor. Poate parea rece, dar este doar cerebrala, dezamagita din copilarie de povestea de iubire care trebuia sa tina toata viata. Asta ma face sa alipesc celor doua caractere persoane din propria mea viata si experienta. Asta cred ca va face orice cititor si este un plus. O tehnica bine plasata intr-o scriitura buna, aparent usor de inteles si de urmarit care te face sa vrei sa citesti mai departe. Toti cautam sa ne regasim in ceea ce citim, sa primim sfaturi, sa gasim raspunsuri la intrebarile din viata noastra, sa ne relaxam si sa plecam intr-o calatorie fascinanta. Tata este fascinat de istorie si de politica, poate de la el am invatat sa citesc lucruri neobisnuite, sa le vad frumusetea si sa culeg ce e mai bun din orice carte, orice intamplare. Fiecare clipa, om, eveniment sau situatie este de fapt o sursa de sfaturi, de invataturi de viata.

Desi toti prietenii americani le blameaza decizia, anul ce va fi petrecut in Romania va fi mai mult decat interesant pentru amandoi. Presimt ca va fi o carte buna si pentru ca mi-am adus aminte de ce am citit, fug sa continui lectura si revin as soon as possible cu partea a II-a a recenziei.

Eu si florile mele dragi, bucuria de a locui la tara, unde si florile zambesc cu tine!

15