Lansare de carte: Arsura umbla dupa trup – Viorica Raduta

In seara asta am fost la o lansare de carte. Nu orice carte, ci o carte despre tragedia de la Colectiv scrisa de fosta mea profa de romana, doamna Viorica Raduta. M-am dus singura incercand sa imi infrang teama de oameni si de a merge undeva intr-un loc public, unde se intampla ceva fara o persoana langa mine.

Am intrat si nu eram sigura daca am nimerit bine. Cativa oameni misunau printre rafturi. Am inceput sa citesc si eu titluri de carti. Numai oameni de varsta bunicilor mei. Odata aud ca ma striga o voce familiara, doamna Raduta m-a recunoscut de la spate desi nu ne-am mai intalnit de mult timp. Ii straluceau ochii sa ma vada.

Se bucura sa ma vada acolo si eu ma bucuram ca am nimerit si ca o sa fiu acolo cand o sa isi prezinte cartea. M-a prezentat tuturor oamenilor prezenti de parca eram vreo personalitate importanta. I-am cunoscut fratele si spre surprinderea mea oameni din propriul meu liceu au venit acolo. Profa de latina cu care am interactionat putin, dar pe care am tinut-o minte de-a lungul anilor si de la care am invatat niste chestii de suflet, mottoul meu de exemplu, dragostea pentru poezia clasica, tragedie, arta in general, m-a vazut de departe si a venit sa ma salute. M-a impresionat. Apoi oamenii s-au strans, libraria devenea neincapatoare.

O clasa intreaga de liceu dintr-un liceu rival a venit aici cu profa de romana, altii au venit cu cea de engleza. Oamenii din Ploiesti sunt interesati de lectura si am ramas cu gura cascata. Oamenii citesc si aici. Nu ai zice la prima vedere. Profesori de limba romana sau de engleza care isi aduc clasa la librarie la o lansare de carte a unei profesoare a carei eleva au fost sau a unei colege pe care o cunosc, inteleg si iubesc. Este extraordinar! Nu imi vine sa cred ca oamenii chiar au inceput sa scoata capul din sac si sa citeasca, dar mai ales sa schimbe fata invatamantului atat de plictisitor si de rigid.

O autoare de care nu am auzit pana acum a spus la microfon ca i-a placut ce a citit pe Facebook despre ora de romana a doamnei Raduta si am rosit. Eu scrisesem articolul. Doamna Raduta m-a certat pentru ce am scris, ca este prea si prea, ca ea nu e chiar asa. Profa de latina i-a zis sa taca pentru ca am descris-o exact asa cum e. O descriere mare clasa nu a vazut. Am ramas socata: profa de latina m-a citit, scriitoarea m-a citit, din public a luat microfonul o doamna in varsta – profesoara de matematica si a spus ca in acel articol i-a placut sintagma “un Picasso al cuvintelor”, alta profesoara de chimie din liceul meu a aprobat. Toate privirile erau pe mine si simteam ca ma ard. O profa din liceu de o materie necunoscuta, nu am facut nimic cu dansa, se tot intorcea si ma privea exact in ochi. Ma simteam privita. Profa mi-a mentionat numele de vreo 3 ori si toate privirile erau pe mine. Oamenii astia extrardinari, oameni foarte destepti imi citisera mie articolul si m-au recunoscut de cand am intrat pe usa. Nu mi s-a intamplat in viata mea o asemenea onoare. M-am simtit ca o vedeta.

Am avut o ora de intalnire cu cultura si a fost extraordinar. Am vorbit cu o fosta profesoara de chimie care mi-a zis sa imi gasesc scopul in viata si sa nu renunt la visele mele. Profa de latina mi-a zis sa nu renunt la visele mele sau cel putin asta am auzit. Oare Dumnezeu s-a gandit sa imi trimita ingeri in cale sa ma sustina, sa nu renunt? Ce se intampla cu adevarat aici? Ce s-a intamplat in aceasta seara minunata?

Se schimba lumea sau ma schimb eu?

Simt ca pot sa scriu fara sa ma blochez, ca am o inspiratie nesfarsita, ca ar conta ce as scrie eu si mai ales ca oameni necunoscuti m-ar citit si aprecia. Este incredibil cum o singura seara poate sa iti dea aripi. Oamenii pot sa iti dea aripi, poti sa intri pe o usa in librarie si sa simti ca ai intrat pe usa casei unei mari familii in care esti bine-primit si apreciat pentru ceea ce faci.

Am inteles ca un scriitor este un redactor care isi vinde munca pe gratis, e voluntariat sau activism de fapt. Scriitorii nu vor toti sa se imbogateasca. Scriitoarea Raduta nu cauta faima asta si muntele de bani. O simt si stiu ca scrie din pasiune. A scris cartea asta pentru ca statea nescrisa in ea, trebuiau cuvintele sa iasa.

Poezia e drama pura, e emotia nerafinata, e aurul zeilor, e lumina lui Dumnezeu care sta sa fie marturisita.

Mi-a venit cheful de scris iar. O sa scriu tot ce gandesc, tot ce imi trece prin cap. Un lucru e sigur:

O sa mai auziti de mine!

Image may contain: text

8 thoughts on “Lansare de carte: Arsura umbla dupa trup – Viorica Raduta”

    1. Daca esti din Bucuresti poti sa o urmaresti si sa te duci la lansarile ei de carte acolo. Lanseaza foarte des in Bucuresti, fata de Ploiesti unde lumea nu prea citeste si oricum nu e inteleasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *