Noi inceputuri

E greu. Greu sa muncesti, sa dai bani, sa iei bani, sa iubesti, sa uiti, sa te certi, sa te impaci, sa faci dragoste, sa dormi, sa inchizi ochii, sa o iei de la cap. E greu sa asculti muzica, sa mergi cand ai febra, sa o iei de la cap cand esti praf, sa ajungi sa scrii dupa ce ai fost dezamagit maxim.

Lucrurile rele care ti s-au intamplat te invata multe, dar uneori ai vrea sa nu mai suferi. Sa taci si mai mult, sa se adanceasca tacerea in tine, sa nu mai simti nimic. Ca dupa o pastila de ecstasy, tu nu mai simti nimic, el iti cauta disperat pulsul cu broboane de transpiratie pe frunte. Tu razi cand il gaseste. Ti-e prea lene sa te misti. Gandurile iti zboara pur si simplu din cap, ii zici ca plutesti, sa te ia in brate si ca il iubesti. Il iubesti putin. Il intrebi de fapt. El raspunde ca stie. Al dracu idiot. Ce stie el?

E greu. Viata e greu, asa zice Delia si juma’ de tara dupa ea.

Iubirea e lupta grea. Chirila stia ce stia. Faza e ca nu e lupta cu celalalt, e lupta cu tine: sa ierti, sa taci, sa fii mai bun, sa accepti, sa induri, sa o iei de la cap, sa schimbi, sa il schimbi, sa-l accepti, sa il iubesti in orice moment. Sa nu-i dai cu ceva in cap cand te infurie si tu te infurii usor.

Ai 25 ani, cateva mai multe experiente nasoale si totul s-a schimbat. NU ai incredere in oameni. Ai inceput sa faci teatru cu oamenii falsi. Sa ii minti. Nu te minti pe tine. Te incurajezi pentru ca intr-o zi nu o sa o mai faca nimeni. Scrii cu un frenetism cu care infometatii isi infig dintii in paine.

Ti-e dor. Poate ti-e dor de tine, de ce erai. Ai vrea inocenta aia, dar nu. e prea tarziu. Unele lucruri nu se mai schimba. Esti ceea ce esti. Te-ai analizat atat de mult ca ai aflat cine dracu esti, da, acum injuri. Oamenii au dreptul sa injure, chiar si pe ei insisi. Ajungand la alt nivel, un nivel mult mai inalt de intelegere a vietii si a umanitatii in general, nu ai mai scris ca te-ai temut. De cine? De alti oameni. De oameni care nu inteleg nimic, nu au fost cu tine nicaieri, nu au simtit nimic, dar judeca aspru. Ti-ar taia capul pe esafod. Doar sa scape de gura ta, de parerea ta. Oamenilor le e frica.

Videoclipul asta ma face sa ma gandesc la tine. Te tot vad in autobuz in baieti de liceu, mult mai mici decat tine. Te asemui cu multi si mi-e drag sa te privesc. Nu mai stiu cum erai, dar banuiesc. As vrea sa vorbesti cu mine acum. Banuiesc ca ai fi mandru de ceea ce sunt. Am mai face-o odata sa ne amintim cum eram impreuna si am pleca fiecare pe drumul lui.

A trecut atata timp. Nu mai sunt ce eram, nici macar cea de acum 7 luni. Un alt job mi-a dat aripi si zbor din ce in ce mai sus. Este extraordinar tot ce se intampla, toti oamenii minunati pe care i-am intalnit, tot ce ma invata in fiecare zi. In fiecare zi imi largesc orizonturile. Este extraordinar si multumesc cuiva de sus ca ma iubeste, ca ma ajuta. Indiferent de cate ori am fugit de El, L-am hulit, mi-a adus oameni in viata care sa-mi arate drumul, sa imi schimbe mentalitatea proasta ce o aveam.

Am multe de zis care nu imi vin acum. Mi-e prea somn, prea multa oboseala s-a acumulat de atatea luni de munca in continuu. Zi si noapte, eu si laptopul. Un blond frumos imi doarme pe mana amortita si eu stau cu laptopul in pat. Il sar usor si ies, ma duc in bucatarie cu laptopul, mouse-ul, agenda si un incarcator. Orele trec si ma doare capul, simt ca o sa adorm. Vin inapoi. Ma preling in pat. El nici nu stie ca am lipsit. Am mai terminat un proiect. Mai am o gramada de facut.

Inca mai am. Cand nu mai am ma panichez si caut altele noi. Imi incurc singura viata si imi place.