Perspective religioase si sociale din vechime asupra inelelor de nunta

Verighetelor li se atribuie o serie de caracteristici, atat din perspectiva religioasa, cat si din punctul de vedere al societatii. Nu este un lucru nestiut faptul ca in trecut casatoriile nu se faceau doar din dragoste, ci puteau fi si alte motive la mijloc, ele fiind in unele cazuri echivalentul unor contracte intre cei doi parteneri, mai degraba decat o uniune nascuta din sentimente de iubire.

Astazi, oricine poate purta orice inel doreste, insa in vremurile vechi, antice, exista restrictii in aceasta privinta.  Peisajul Romei antice era intesat de senatori, calareti si comandanti care purtau inele ca accesorii care simbolizau autoritatea. Clasa de jos, plebea, purta in schimb inele de fier, ca un semn al robiei. Pe timpul imparatului Iustinian (527 – 565 d.e.n.), inelul indica pozitia sociala a cetatenilor din urbe. Asadar, oamenii liberi puteau sa poarte un inel de aur, cei dezrobiti unul de argint, in vreme ce slavii aveau acel inel de fier de care am pomenit. Numeroase popoare asiatice pastreaza inca acest ultim tip de inel, iar in unele parti ale Orientului, femeie practica obiceiul de a purta inel in nas, ceea ce de fapt simbolizeaza o dovada a supunerii fata de barbat, nefiind cum ar putea crede occidentalii, doar o podoaba.

Daca urmeaza sa va casatoriti, alegerea perechii de inele de nunta este unul dintre lucrurile cu care nu trebuie sa va grabiti. La urma urmei, ar fi pacat sa alegeti niste benzi de cununie care nu se potrivesc culorii pielii sau care nu se pliaza personalitatii si gusturilor dumneavoastra. Atcom va ofera o gama diversificata de verighete de lux din aur galben, roz sau alb ce permit personalizarea la comanda.

Sfanta Scriptura vorbeste despre inele in mai multe ipostaze: ca daruri oferite Domnului („am adus prinos Domnului lanturi, bratari, inele, cercei si salbe”), drept accesoriu feminin („s-a incalţtt cu sandale, si-a pus colierele, bratarile, inelele, cerceii si toate podoabele ei”) ori ca obiecte ce pastreaza un inteles simbolic, un semn al puterii si al autoritatii. Si in perioadele crestine de inceput, inelul era des intalnit mai ales printre obiceiurile practicate de catre idololatrii de la acea vreme, insa nu ca o manifestare pentru slavirea idolilor. De exemplu, Clement Alexandrinul noteaza in scrierile sale ca inelul servea ca pecete. Barbatul oferea femeii la casatorie un inel de aur tot in chip de pecete, ceea ce simboliza „ca ele (femeile) sunt pazitoarele casei”.

Povestirile medievale ne dezvaluie si alte obiceiuri, ca de pilda trimiterea de catre fata a unui inel pentru iubit. Aretuza ii ofera lui Erotokritos un astfel de inel, ca simbol al jumatatii pentru restul vietii.

In concluzie, inelul reprezinta un simbol al stapanirii, al supunerii, dar, de asemenea, este si o pecete a recunoasterii, semnul legaturi nuptiale si al logodnei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *