De-as fi stiut

Unde-am disparut cu totii? Unde-s copiii de alta data?

Unde-s oamenii buni care se ajutau intre ei odata?

Acum daca te ajuta vreun vecin sa torni betoane zici ca a coborat Dumnezu pe pamant si te simti dator o viata intreaga.

Strangi ura in tine ca doar asta te face sa te simti puternic. Nu mai asculti melodii siropoase ca te fac slab si nu mai plangi de fata cu nimeni. Plangi doar cand nu te vede nimeni. Uneori crezi ca ai devenit barbat.

Nu stii cine esti, stii doar ca o etapa se termina si nu stii unde sa te duci inainte. Esti la rascruce si desi nu credeai, te doare ca se termina. Ai o gramada de hartii care demontreaza ce stii, pe unde ai fost, dar in fata unor orbi si prosti nu valorezi nimic. Cauti pamantul promis si jobul de vis. Daca erai mai bogata erai in Bucuresti. Daca erai mai desteapta erai programatoare, dar cine sa invete programare cand nu aveai bani de meditatii la matematica? Cand pe masa mama nu are ce pune in afara de cartofi si paine, la invatat in plus sa-ti stea gandul? Cand abonamentele pe transport sunt din ce in ce mai scumpe, cand nu iti gasesti incaltaminte ieftina, cand nu ai bani sa te duci la o ecografie, cand tata muncea pana in noapte prin straini, jegosi, romani imputiti, cand mama cheama salvarea in fiecare saptamana si nimeni nu stie ce sa-i faca, cand nu ai niciun sprijin din partea cuiva outsider, la programare iti statea tie gandul? Cand nu-ti permiteai o dorinta, vreun deliciu, cand nu aveai 10 lei sa te pensezi la salon, epilat sa visezi? Te ridici din noroi in fiecare zi si intr-un final alergi prin saloane sa te faci frumoasa.

Sa te faci profa de franceza cand sunteti deja indeajuns de saraci si fara viitorul asta al tau? Daca eram mai tupeista ramaneam analist in Bucuresti. Daca eram mai fara limite, scrupule, etc faceam videochat si te salutam din mers dintr-un BMW negru inainte sa ies din tara cu directia Norvegia.

Daca erai mai proasta si mai oportunista te culcai cu un idiot batran si iti permiteai tot ce nu-ti permiti inca, azi. Daca nu ai fi avut orgoliu erai vanzatoare intr-un magazin pe acelasi salariu pe care il iei azi cu draci de aici. Daca faceai facultate in Bucuresti erai economist intr-o companie de top, imbracata intr-o fusta scurta de piele si tocuri cat e iarna de lunga. Veneai acasa facand navetistii sa lesine cand te ridicai de pe scaun. Daca aveai mai multi bani faceai masterul ala in Danemarca si iti permiteai sa-ti deschizi propria afacere, deveneai coach motivational si la final de viata erai al dracu de fericita cu ce facusei si pe cati oameni si copii ai fi reusit sa-i ajuti sa-si schimbe viata.

Daca, daca…

prea multe supozitii.

Nu te poti baza decat pe tine, impingi pe altii de la spate si hai sa faceti ceva impreuna ca viata trece si iadul e aici. Nu exista viata de dupa pentru ca viata asta nu e un dar, e un lung prilej pentru durere. Cand seara, pe perna ta nu poti dormi ca-ti doresti prea multe si ai un psihic, un trup prea slab si te oftici. Te lupti cu tine zi de zi. E usor sa-i ajuti pe altii, sa le dai sfaturi, sa-i tii de mana cand au nevoie. E greu sa te ajuti pe tine. Fara Dumnezeu in lume, nu ai lumina in cale. Oameni buni exista, sunt trimsi direct de sus in viata ta si ti s-a aratat de multe ori ca te iubeste cineva, dar nu destul cat sa crezi ca esti binecuvantata. Cel mult, poti sa spui ca esti norocoasa. Uneori chiar ti-a picat pleasca in cap, dar alteori ai suferit pentru tot ce ti-ai facut. E greu sa te ridici din nimic si el, un alt El decat cel ales, ti-a zis ca tu o sa faci ceva cu viata ta, ca esti motivata sa faci, ca pleci de jos, ca pleci de sub nivelul marii. Nu te plangi, dar niciodata nu o sa uiti ce copilarie saracacioasa ai avut. E trauma ta personala si motorul care te propulseaza in fiecare zi mai departe. Asta pe langa ura catre atatia oameni de rahat care stiu doar sa iti puna piedici.

Maine o noua zi. Alt interviu, alta camasa calcata. Trebuie sa plec de aici. Cat mai repede. Pana nu innebunesc. pana nu pic in depresie. Pana nu ma autodistrug neputand sa refulez pe toate analfabetele.

am avut atatea vise. Atatea asteptari de copil de la o curva de viata. Nu exista soarta, exista doar nesansa. Nu exista doar oportunitati, exista doar omul potrivit la locul potrivit. Exista copii amarati care nu au bani de telefoane si mancare, care viseaza la tableta sau laptop. Copii care joaca fotbal sa scape de saracie. Copii care canta sa isi faca o casa in viitor. Copii care pleaca in capitala sa stranga randurile in camine jegoase, pe banci jegoase, sa-si rupa pantalonii in fund 3 ani pe bancile facultatii, ca sa ce? Ca sa-si bata joc un ospatar si o femeie de serviciu de ei.

Exista profi universitari care vorbesc de meserii care au disparut: cizmar, olar, sudor. Fi-r-ai al dracu, tata ma tine in facultate dintr-un salariu mizer de sudor! Nu poti sa zici asta si taci ingitand in sec in injuraturi cat mai variate. Poti sa dai speranta unei femei de 40 ani. Eu incepeam facultatea, ea se angaja sa lucreze ore in sir in conditii de sclav fara chiloti pe el, o vedeam doar de Craciun si de Paste. Din prima si-a facut camera, si-a luat materiale ca intr-o familie in care tu esti baza, o stie toata lumea, esti totul, tre’ sa fii si barbat daca trebuie! Nevrand sa-i calci pe urme, esti democrata: facem totul impreuna, gandim la unison si de la o vreme sunt si esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.

Pregateste-te sa urasti lumea pentru a putea sa-ti creezi castelul in care sa-ti iubesti apropiatii. Alunga procrstinarea si fa-ti timp sa inveti. Niciodata nu te opri! Nu te ajuta nici dracu daca nu te ajuti tu. E o lume de rahat, rahat, rahat. Pregateste-te sufleteste sa schimbi lumea in fiecare zi. 50 bani dati unei liceene intr-o gara sa intorc inzecit in prima zi de munca. E destinul sau e Dumnezeul saracilor?

De-as fi stiut ce ma asteapta ca adult nu as mai fi crescut!

Sa faci un copil, sa-l aduci in lumea asta! Trebuie sa fii nebun! Ea trebuie sa fie o eroina!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *