10 lucruri pe care le înveți din freelancing pe termen lung

Freelancing este un cuvânt, un concept care a apărut în România de ceva timp, dar a luat amploare și a devenit cunoscut de câțiva ani încoace. Oamenii se laudă cu statutul de freelancer deoarece înseamnă persoană independentă, care lucrează pentru sine și care știe cum să se descurce în lumea online.

Freelancingul este o activitate complexă care cere mai multe aptitudini și care ajută persoana în cauză să se dezvolte și să învețe lucruri noi pe care le va putea folosi și la un job în lumea reală. În continuare vom vorbi despre 10 lucruri pe care o persoană le învață din freelancingul pe termen lung – visul oricărui freelancer: colaborare pe termen lung.

  1. Stabilitate

Orice freelancer care a început să lucreze pe proiecte mici, pe termen scurt știe cât de greu este să primească proiecte pe termen lung și cât de important ar fi pentru el un venit stabil. Deși poate la început proiectele pe termen scurt par distractive și sare dintr-unul înaltul, după câțiva ani va căuta proiectele pe termen lung de care a fugit până atunci tocmai pentru a compensa lipsa unui job full time și siguranța salariului regulat.

  1. Perseverență

Începerea unei cariere în freelance nu este cel mai ușor lucru de făcut. De fapt este unul dintre cele mai grele lucruri deoarece este dificil să îți creezi un portofoliu șă să găsești clienții potriviți. La început răspunsurile din partea clienților vor întârzia să apară, dar dezvoltând skilluri noi, ținând interviuri din ce în ce mai pregătit, mai încrezytor în forțele proprii, mai convingător, prima șansă va apărea și apoi oportunitățile vor curge una după alta.

  1. Muncă

Pentru cine nu este freelancer, munca de acasă poate părea o joacă. Nu, nu este deloc! Este o activitate foarte serioasă în care se investește timp, răbdare, efort neîntrerupt și dorința de a deveni mai bun. S-ar putea să lucrezi 12 ore pe zi sau mai mult pentru a-ți atinge scopurile sau pentru a-ți crea un portofoliu de excepție.

  1. Responsabilitate

După absolvirea liceului sau unei universități puțini elevi sau studenți au experiență în muncă. Primul job poate părea un coșmar deoarece pe lângă sarcinile de serviciu, tânărul trebuie să se obișnuiască încet-încet cu ideea că trebuie să muncească pentru tot restul vieții, că fără bani nu poate face nimic și că trăim să muncim și muncim să trăim. Freelancingul te face să înțelegi că doar stând în fața unui laptop/calculator banii nu vin singuri și că ești responsabil pentru fiecare bănuț care vine. Vei învăța să dai tot ce e mai bun la fiecare sarcină primită. Vei înțelege importanța respectării termenelor limită.

  1. Învățare

În freelance procesul de învățare este continuu. Nu se termină niciodată nici dacă rămâi în același domeniu. Lucrurile se schimbă și tu vei căuta joburi din ce în ce mai bine plătite pentru care va trebui să înveți lucruri noi în fiecare zi. Vei ajunge să înveți rapid, doar citind și aplicând, cu drag, fiind în același timp și profesor și elev.

  1. Prietenie

Din colaborările pe termen lung vei ajunge să ai clienți – prieteni care te vor ajuta să înveți, să te dezvolți și îți vor răspunde la cele mai prostești sau naive întrebări. Oamenii aceștia îți vor fi alături când ai zile proaste, te vor motiva, te vor ajuta să treci peste eșecuri. Vor fi prietenii virtuali care te vor ambiționa să vrei mai mult, să faci mai mult, să ai mai mult.

  1. Libertate și regulă

Ca freelancer ești liber să îți alegi programul de lucru. Lucrezi când vrei atât timp cât sarcinile sunt duse la bun-sfârșit în termenul acordat de client. Dacă o zi nu ai lucrat, a doua zi sau în noaptea respectivă recuperezi. Clienții tăi sunt manageri sau chiar antreprenori care au nevoie de tine și de munca ta pentru a-și menține și crește afacerea. Îți creezi un set de reguli de comun acord și le respecți. Ai libertate, dar ai și un sistem de reguli pe care ți-l impui singur și te ții de el.

  1. 0 înseamnă 0

În freelance nu te bazezi decât pe tine. Dacă o lună nu lucrezi, nu vei avea bani. Nu există niciun alt coleg care să lucreze mai mult și să-ți țină locul. Cât efort depui atâția bani o să ai la final de lună sau zi, după caz. O să înveți ce înseamnă hard-working, dăruire și pus pasiune în ceea ce faci. Design sau copywriting, dăruirea se observă și clienții din US sau orice altă țară vor aprecia acest lucru.

  1. Burnout sau eșecul – un nou început?

Atunci când muncești multe ore pe zi pentru o perioadă îndelungată se poate produce un efect de burnout, adică într-o zi vei claca, nu vei mai putea lucra și te vei opri pentru o perioadă de timp. Probabil că îți vei închide toate colaborările pentru a te relaxa și recrea. După câteva zile sau săptămâni, după caz, te vei simți din nou vesel, plin de energie și dornic de muncă. Trebuie să fii conștient de la început care îți sunt limitele, cât poți munci și că ai nevoie de pauze de relaxare din când în când. Momente de sus-jos vor exista mereu și trebuie să înțelegi că freelancingul nu este o linie pe pantă ascendentă, ci o linie sinusoidală care îți va oferi momente de glorie la fel de des cât și momente de burnout.

  1. Coaching

Lucrând pe termen lung cu mai mulți clienți, vei ajunge într-o zi să spui că nu mai poți să le faci singur pe toate și că ai nevoie de un asistent să te ajute. Nu contează ce vârstă ai, dacă ai lucrat vreodată în lumea reală la un job oarecare: în freelance nu îți trebuie o anumită vârstă sau ani lungi de vechime pe un post pentru a avea un asistent. Este important să înțelegi când te apropii de limită, când nu mai poți face față termenelor limită și să cauți o persoană cu potențial pe care să o formezi.

Din freelancer care învăța în fiecare zi ceva nou pe internet, o să ajungi un coach care învață un neinițiat tainele freelancingului pentru a-ți ușura ziua de muncă. Este foarte greu să găsești oameni buni și deschiși la acest nou tip de colaborare unde nu îți vezi față în față angajatorul, dar nu imposibil.

Tinerii și proaspeții absolvenți sunt cei mai deschiși la acest concept și sunt dispuși să învețe la fel de mult cât să muncească pentru a face un bănuț pe cont propriu. Va trebui să îi motivezi, să le ridici moralul, dar în același timp o să te înveți pe tine ce înseamnă răbdarea, perseverența, motivarea oamenilor.

Cele 10 lucruri învățate din freelancing pot fi folosite în orice domeniu al vieții, nu numai în muncă, fie ea online sau offline. Lucrând de acasă te poți descoperi pe tine, ce îți place și ce nu, de ce ai nevoie pentru a fi motivat și ce anume te face să te simți apreciat. Freelancingul se aseamănă cu o călătorie inițiatică în care ai șansa să descoperi ce vrei să lucrezi până la sfârșitul vieții.

 

What about love?

What to say about love when love is everything that makes life bearable and worth living it?

O relatie reala, palpabila, bazata pe sentimente intr-o lume plina de ura. Unii cred ca il conduc. Adevarul e ca el ma conduce pe mine. Jumate din timpul relatiei s-a luptat cu mine sa ma faca sa-l iubesc si a reusit. Am reusit sa inteleg ce om minunat e si cate are de oferit.

E extraordinar si ma bucur ca e al meu. E iubibil asa cum eu sunt iertabila cand tip, vorbesc urat si bat cu pumnul in masa la o greseala minora. Da, am iubit. Ca un copil prost, ca un lup, ca un caine prost, ca orice vrei sa intelegi. Iubire adolescentina crezand ca el e Dumnezeu. Nu e nimeni nici macar vrednic sa vorbeasca despre o fiinta superioara pe care nici nu stim cum sa o percepem.

Suntem prea mici si prea nestiutori, nepasatori sa intelegem ce se intampla in lumea asta, care este scopul nostru pe pamant. Scopul nostru este sa iubim, sa daruim iubire si momente de fericire. Doar prin obtinerea unui moment sincer de bucurie din partea celuilalt il putem atinge o secunda pe Dumnezeu. Asta e conceptia mea si cred ca daca am fi doar o secunda in fiecare zi mai buni lumea asta s-ar schimba. Avem vise pe care le zdrobim zilnic incercand sa devenim nemuritori, dar ne omoram tocmai aripile care ne-ar fi putut face tot ce ne doream.

Incep sa inteleg lucruri pe care le credeam prostesti, sa percep lumea asta si e extraordinar. Schimbandu-ti perceptia devii mai fericit. Adevarul e ca nu ai nevoie de nimic. Ar trebui sa fii fericit cu tine intai pentru a face pe altul fericit.

Campania naţională de susţinere a bloggerilor

Mi-am facut acest blog cu putin timp in urma.
Nu am mai scris de mult timp pentru ca m-am implicat in prea multe si am fost dezamagita de o postare pe care am facut-o pe primul blog pe wordpress. Se pare ca nu poti spune adevarul fara sa fii jignita pe fata. Online-ul nu este o lume prea blanda cu cei care indraznesc sa spuna adevarul.
Bloggingul este o veche pasiune si sper sa pot reveni la ea cat de curand.
Am descoperit Campania de sustinere a bloggerilor .

Exista oameni care vor sa ajute bloggerii, sa ii incurajeze sa continue. Despre bloggeri sau copywriteri am auzit candva ca ar fi considerati “piscotarii” lumii digitale. Adevarul este ca scrisul nu a fost si nu va fi niciodata usor. Exista o multime de impedimente pentru care un om nu poate scrie si astea vin de cele mai multe ori din interiorul lui. Exista blocaje destul de puternice incat sa nu poti da inapoi nimic din ceea ce auzi, inveti, citesti, dar si mai des exista persoane care te pot face sa nu mai scrii niciodata, sa te inchida pe vecie.

George Gociu este cel care a lucrat 2 ore la site-ul meu. Nu stiu programare, nu stiu design, stiu doar sa scriu. Asta e pasiunea si super puterea mea.

Multumesc lui George pentru comunicarea buna si pentru ca si-a luat din putinul timp liber pentru a ma ajuta. Este extraordinar ca el si echipa sa fac asta pentru bloggerii de rand, cei mici care abia acum invata sa mearga.

Multumesc, multumesc, multumesc!

M-am inscris acum mult timp si m-am si mirat cand m-au contactat. Nici nu stiam ce vreau, ce ar trebui sa fac, cert este ca blogul arata mult mai bine acum si George cu echipa sa din spatele THECON stiu ce fac si fac cu placere munca lor.

Au ajutat peste 200 bloggeri pana acum si voluntariatul asta nu se opreste aici. Sunt atatia oameni care au nevoie de indrumare, ajutor, un boost de motivare si curaj, deci munca lor nu se termina aici.

 

De ce nu o sa fac master in Ploiesti

O sa fie un articol lung, prea lung pentru a fi plictisitor.

Promit sa nu plictisesc.

Eu am absolvit CIG – contabilitate si informatica de gestiune, nimic spectaculos. Daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai face aceeasi facultate, nu in Ploiesti sau chiar nu as mai face o facultate deloc.

De ce?

Pentru ca atunci cand am iesit in plina piata muncii totul a fost complet diferit. Raspunsurile mele poate s-au ridicat la nivelul asteptarilor celor de la HR pentru ca am imaginatie si m-a interesat partea de HR, am retinut ce trebuia, dar imi lipseau competentele. Imi lipsea rabdarea, perseverenta, ideea de a ma obisnui cu faptul ca o sa lucrez in diverse tipuri de program pentru tot restul vietii, ca banii nu o sa de ajuns niciodata, ca ai mei nu o sa ma mai ajute cu bani niciodata si ca timpul liber nu mai exista decat in concediu.

Am fost la peste 100 interviuri, majoritatea in Bucuresti. Am refuzat 2 joburi acolo pentru ca nu am putut sa ma adaptez noului oras, mediului, mentalitatii, stilului de viata. Cine te invata sa te adaptezi, sa accepti, sa fii deschis la cap si sa nu judeci oamenii, ci doar sa ii lasi sa fie asa cum sunt? Lucrurile astea nu se predau la facultate.

La facultate te duci ca boul, stai in banca, mananci sandwichurile de acasa sau covrigii de la sud, te hihonesti cu colegele, te plimbi dintr-un corp intr-altul, de la o sala de curs calduroasa la o camera de beci unde iti rupi pantalonii in fund intr-un cui bineintentionat. Scrii dupa dictare, iesi la tabla, raspunzi la intrebari, te duci cu carnetul sa-ti iei nota, o nota care nu iti garanteaza nimic. Nimic din ce ti se spune in facultate nu iti garanteaza nimic.

Toata teoria despre training, departamente, transparenta, respectarea legilor, respectarea ta ca om, viitor absolvent de studii superioare este un mit. Profesorii aia te fac sa crezi ceva si cand ajungi la primul job, al doilea, al treilea realizezi ca nimic din ce credeai nu este adevarat. Oamenii sunt rai, colegii de pe acelasi post nu se ajuta intre ei, se saboteaza. Trainingul se face pe muchie de cutit, ti se spun 3 cuvinte si trebuie sa te descurci singur. Tremuri in fata sefului pentru ca are puterea sa-ti taie din salariu dupa cum are el chef, sa-ti dea salariu mai mic decat al celorlalti colegi pe aceeasi pozitie pentru ca nu ii place fata ta. Primele de Craciun si Paste nu se dau decat in firmele bune: in firme mici unde seful taie si spanzura, deseori cand vine ziua de salariu fulgera prin firma, ii face pe toti prosti, le reproseaza lucruri infime, le arunca banii in scarba si primele nu vin niciodata. In firmele mari, companii multinationale, primele de Craciun se dau doar dupa 6 luni. Te uiti cu ochi de caprioara cum altii primesc un teanc de tichete cadou, o agenda frumoasa si un pix, tu primesti nimic pentru ca ai doar 3 luni.

“Trebuie sa fii tare pe psihic.” Cand un aiurit atragator mi-a zis asta nu intelegeam prea bine, facultatea era bula roz in care traiam si nu intelegeam nimic din lumea reala.

Trebuie sa fii tare dpdv mental, emotional, fizic pana la urma pentru ca la munca, observa cuvantul munca, nu JOB, nimeni nu te cruta. Nu te crede nimeni ca ti-e rau, toti se gandesc la cifre, target, bani pana la urma. Tu esti o simpla unealta prin care ii ajuti pe ei sa faca bani sa se plimbe in tari exotice cu lunile, in schimbul unui salariu minim sau cu 300-400 lei in plus. Iti vinzi timpul, mintea, forta fizica in schimbul banilor si de vazut inteligent nu vei fi vazut niciodata.

Nedreptatea s-a nascut in firmele mici. Am colege de facultate care imi povesteau si inca spun povesti oribile despre cum s-au purtat doamnele alea in varsta, care ar trebui sa fie respectabile, cu ele. Fete gravide care erau hamalite si trimise pe toate drumurile cu acte in mana doar pentru ca au avut tupeul sa faca un copil. Tot felul de lucruri mai mici sau mai mari care iti fac scarba si ti-e mila de ele. Sa faci contabilitate pe salariul minim mi se pare o absurditate. Contabilitatea nu e ceva usor, orice cifra gresita e un “ai belit-o” neoficial. Incepi sa te tarasti cat de umil poti la sefi sa-ti puna stampila si sa semneze greseala pentru ca tu sa o iei de la cap.

Voiam sa vorbesc despre master si am ajuns la cu totul altceva.

De ce nu o sa fac niciodata master?

  1. Masterul in Ploiesti este o hartie optionala pe care nu merita sa o ai. Traiesc intr-un oras industrial, majoritatea locurilor de munca sunt pentru necalificati sau oameni care muncesc o munca fizica. Munca intelectuala este luata in ras mai ales cand vorbim de o firma mixta in care oameni fara liceul terminat iau la misto studiile superioare.
  2. Am fost la o gramada de interviuri. Nicaieri nu m-a intrebat daca am luat licenta, cu cat am luat-o sau pe ce domeniu am dat-o, ce tema am avut. Esti angajat cu orice diploma ai avea pentru ca nu te angajeaza pentru studiile superioare pe care le ai, pentru nenorocita aia de hartie galbena. Te angajeaza pentru ce stii sa faci, mai ales la birou. Iti pun o gramada de intrebari si daca dai raspunsuri care sa le convina, care sa promita ceva, daca stii sa faci ceea ce zic ei, atunci ai postul. Totul este despre aparente. Atunci cand te angajeaza ai contract pentru ce pari ca ai stii sa faci. Ei isi asuma un risc, tu faci la fel. Dupa 3 luni aflati amandoi, tu si firma, daca va potriviti, daca atingi standardele cerute de ei si daca vei ramane astfel in firma pe perioada nedeterminata.
  3. Am fost la interviu pe o gramada de posturi: introducere date, asistent HR, asistent manager, asistent marketing, receptionera, contabil junior, asistent contabil, auditor junior, broker de asigurari, copywriter, analist date, analist sisteme de salarizare, agent de relatii cu clientii in firme cu profile diferite, agent front-office in banca, lucrator comercial, cate si mai cate de care nu imi amintesc acum. Am invatat de pe net si din fiecare interviu ce merge sa zici si ce nu. Nicaieri nu mi s-a spus ca este o cerinta obligatorie sau departajatoare diploma de master. Am obtinut postul la 7 locuri de munca de aici, la 4 nu am fost sa semnez contractul.  Am obtinut postul de analist sisteme de salarizare dupa interviu in limba franceza pe Skype si fata in fata + o proba de Excel – cunostintele mele mi-au oferit postul, nu ce am invatat la facultate despre impozit si active, pasive, cont curent in banca; post de agent de la relatii cu clientii la firma de telefonie pentru vrajeala buna ce am avut-o atunci cand mi-au zis o situatie si a trebuit sa inventez ceva sa conving sa cumpere ceva; post de agent back-office in firma de servicii de internet in tari francofone pentru testul de franceza luat; post de receptionera pentru limba engleza si lucrul pe calculator, iar pentru ce stiam sa fac; post de receptionera la multinationala pentru ce i-am zis ca as face in anumite situatii, ce invatasem sa fac la locul de munca in front-office, deci experienta, nu teoria; post de auditor junior pentru ce idei am avut si nivelul de engleza vorbita in cadrul celor 3 serii se interviuri; post de asistent marketing pentru nivelul scris de engleza si experienta de freelance. Nu mi-a suflat niciun absolvent de masterat postul. Am fost la nenumarate interviuri pentru a ma angaja in domeniul financiar contabil – am fost refuzata pentru ca nu aveam experienta in contabilitate primara, nu lucrasem cu acte, cu bani, etc. Am vazut ce inseamna contabilitate si este atat de obtuza ca nu vreau niciodata sa lucrez in asa ceva.
  4. Facultatea din Ploiesti nu mi-a oferit nimic, nicio oportunitate pe parcursul celor 3 ani de studiu. Nu am avut unde sa fac rost de experienta. Tot ce faceau colegele mele atunci era sa lucreze la impartit de fluturasi sau sampling in supermarket, iar cele mai norocoase au fost acceptate la Mc. Eu si colega mea, prietena mea cea mai buna nu am fost chemate nici macar la KFC sau Carrefour. Ne-am lasat CV-urile si sigur au ajuns direct in cos. De ce sa fac niste mastere insipide care nu fac decat sa reia materia din facultate? Am colege care au stat in camin inca 2 ani pentru a face un management de nu-stiu-ce care nu le-a ajutat la nimic. Am stat 3 ani pe bancile alea jegoase cu bani doar de covrigi in buzunar, nu as mai fi putut sa mai stau 2 ani acolo fara bani, fara sa-mi iau viata in propriile maini si sa ma intretin. Ai mei nu mi-ar fi putut plati masterul si nici nu aveam de gand sa muncesc pentru asta. Am fost la interviu cu studenti care facusera masterul la ASE. Diferenta era vizibila, aia invatasera ceva. Eu la UPG, intr-o institutie invechita nu am ce invata. Am stat 3 ani acolo scriind dupa dictare, antrenandu-ma sa scriu repede si urat in loc sa ne invete ceva util. Nu am invatat sa folosim un program de facturare, nici macar nu stiam cum arata unul sau o factura in general. In anul III a avut o materie de informatica, un fel de gestionare a bazelor de date. Profa ne zicea ceva pompos despre research si eu abia asteptam sa vad ce ne invata nou. Faceam freelance pe research si data entry si aveam nevoie de cunostinte noi sa imi eficientizez si maresc productivitatea in timpul dat. Am fost cea mai dezamagita cand am vazut ca nivelul era sub ce stiam deja. Am fost la proba la Luxoft parca, pe post de analist baze de date. Am avut o ora sa fac niste lucruri in Excel, se cerea nivel mediu spre avansat. Eu cu 10 pe linie la materiile de informatica, credeam ca o sa iau postul si totul o sa fie ok. Aveam 10 cerinte. Nu am stiut sa fac decat una jumate. De ce? Pentru ca nu dadusem proba pentru nivelul mediu de UPG, nota 7-8, ci de ASE. Cand a venit fata de la HR si m-a intrebat cum a fost i-am zis franc ca nu am facut mai nimic, “noi la UPG nu am invatat asa ceva.” Normal ca nu am mai fost sunata. Alti 50 lei dati pe drum aiurea.
  5. 2 ani de master. Programul este pus atat de aiurea ca nu exista program part time care sa te avantajeze. Daca iti cauti in oras part time, nu prea ai sanse sa gasesti. Nu traim intr-un oras modern. Oamenii au mentalitati invechite, part time inseamna deloc la ei. Ori vii pentru full time, ori stai acasa. Daca iti gasesti un part time in Parcul Industrial iti trebuie masina proprie sa ajungi la timp la facultate. Oricum ai da-o sansa la un part time este aproape de 0. Deci inca doi ani de 0 lei in buzunar. 2 ani pare putin acum. Ti se pare ca doi ani nemunciti inseamna nimic. Ia intreaba-i pe cei de 60 ani care sunt nevoiti sa mai munceasca 2 ani pentru a iesi la pensie pentru ca s-au dus tarziu la munca? Ce preferi: 2 ani munciti cand esti tanara si poti trage foarte mult sau 2 ani cand esti bolnava coapta si abia astepti sa scapi de munca? Altceva. La 22 ani sa iesi de pe bancile facultatii si sa iti cauti un job fara experienta sau chestii extracurriculare de pus in CV mai e cum mai e, o sa iti dea cineva o sansa, dar la 24 o sa fii luata grav la misto. Sansele de a-ti gasi un job, de a-ti place jobul, de a te acomoda, de a ramane acolo pentru mai mult de un an sunt mult mai mici la 24 pentru ca o sa iti fie foarte greu la primul job, apoi acomodarea la al doilea, gasirea drumului in viata la al treilea.
  6. 2 ani inseamna mult. Gandeste-te cata experienta si experiente poti sa acumulezi in doi ani. Ai putea sa muncesti sa ai bani de tot ce vrei tu si sa iti faci cursuri exact pentru postul pe care il vizezi: introducere date, engleza, franceza, consiliere in cariera chiar. Ai putea sa ai bani sa te relaxezi, sa iti faci vacante unde vrei, sa calatoresti. 2 ani de cursuri online, cursuri la Bucuresti, citit cate carti vrei, ateliere gratuite sau cu bani, tot felul de lucruri interesante pe care tu sa ti le alegi, nu sa-ti fie bagate pe gat. sa inveti ceea ce iti place, in ritmul tau, nu de frica unui examen. Decat sa fac 2 ani de cursuri cu teorie de acum 50 ani cel putin mai bine caut proiecte si colaborari in continuu, lucrez cu cat mai multi oameni, ma bag in tot felul de lucruri interesante care imi fac creierul sa faca bum, citesc, imi dezvolt engleza si franceza, fac pe ghidul orasului, scriu, traduc, fac cursuri online, ma bag la webinarii si tot felul de lucruri moderne, realizate de oameni moderni care stiu ca era digitala este aici si acum, si o sa ma duc la cursul ala de copywriting din Bucuresti la care ma gandesc de mult timp.

Profesorii astia nu au nici cea mai mica idee despre ce se intampla pe piata muncii, nu au cum sa iti dea cele mai bune sfaturi. Ei se gandesc doar cum sa atraga studentii in UPG sa le ia banii. Daca nu ar mai veni nimeni aici ei si-ar pierde locul de munca. E clar! Lumea se invarte din cauza banilor si ei stiu asta. Stau aici pentru ca in domeniul privat e mult mai mult stres, totul se bazeaza pe productivitate si feedback. Nici nu ar face fata la varsta lor.

Noi inceputuri

E greu. Greu sa muncesti, sa dai bani, sa iei bani, sa iubesti, sa uiti, sa te certi, sa te impaci, sa faci dragoste, sa dormi, sa inchizi ochii, sa o iei de la cap. E greu sa asculti muzica, sa mergi cand ai febra, sa o iei de la cap cand esti praf, sa ajungi sa scrii dupa ce ai fost dezamagit maxim.

Lucrurile rele care ti s-au intamplat te invata multe, dar uneori ai vrea sa nu mai suferi. Sa taci si mai mult, sa se adanceasca tacerea in tine, sa nu mai simti nimic. Ca dupa o pastila de ecstasy, tu nu mai simti nimic, el iti cauta disperat pulsul cu broboane de transpiratie pe frunte. Tu razi cand il gaseste. Ti-e prea lene sa te misti. Gandurile iti zboara pur si simplu din cap, ii zici ca plutesti, sa te ia in brate si ca il iubesti. Il iubesti putin. Il intrebi de fapt. El raspunde ca stie. Al dracu idiot. Ce stie el?

E greu. Viata e greu, asa zice Delia si juma’ de tara dupa ea.

Iubirea e lupta grea. Chirila stia ce stia. Faza e ca nu e lupta cu celalalt, e lupta cu tine: sa ierti, sa taci, sa fii mai bun, sa accepti, sa induri, sa o iei de la cap, sa schimbi, sa il schimbi, sa-l accepti, sa il iubesti in orice moment. Sa nu-i dai cu ceva in cap cand te infurie si tu te infurii usor.

Ai 25 ani, cateva mai multe experiente nasoale si totul s-a schimbat. NU ai incredere in oameni. Ai inceput sa faci teatru cu oamenii falsi. Sa ii minti. Nu te minti pe tine. Te incurajezi pentru ca intr-o zi nu o sa o mai faca nimeni. Scrii cu un frenetism cu care infometatii isi infig dintii in paine.

Ti-e dor. Poate ti-e dor de tine, de ce erai. Ai vrea inocenta aia, dar nu. e prea tarziu. Unele lucruri nu se mai schimba. Esti ceea ce esti. Te-ai analizat atat de mult ca ai aflat cine dracu esti, da, acum injuri. Oamenii au dreptul sa injure, chiar si pe ei insisi. Ajungand la alt nivel, un nivel mult mai inalt de intelegere a vietii si a umanitatii in general, nu ai mai scris ca te-ai temut. De cine? De alti oameni. De oameni care nu inteleg nimic, nu au fost cu tine nicaieri, nu au simtit nimic, dar judeca aspru. Ti-ar taia capul pe esafod. Doar sa scape de gura ta, de parerea ta. Oamenilor le e frica.

Videoclipul asta ma face sa ma gandesc la tine. Te tot vad in autobuz in baieti de liceu, mult mai mici decat tine. Te asemui cu multi si mi-e drag sa te privesc. Nu mai stiu cum erai, dar banuiesc. As vrea sa vorbesti cu mine acum. Banuiesc ca ai fi mandru de ceea ce sunt. Am mai face-o odata sa ne amintim cum eram impreuna si am pleca fiecare pe drumul lui.

A trecut atata timp. Nu mai sunt ce eram, nici macar cea de acum 7 luni. Un alt job mi-a dat aripi si zbor din ce in ce mai sus. Este extraordinar tot ce se intampla, toti oamenii minunati pe care i-am intalnit, tot ce ma invata in fiecare zi. In fiecare zi imi largesc orizonturile. Este extraordinar si multumesc cuiva de sus ca ma iubeste, ca ma ajuta. Indiferent de cate ori am fugit de El, L-am hulit, mi-a adus oameni in viata care sa-mi arate drumul, sa imi schimbe mentalitatea proasta ce o aveam.

Am multe de zis care nu imi vin acum. Mi-e prea somn, prea multa oboseala s-a acumulat de atatea luni de munca in continuu. Zi si noapte, eu si laptopul. Un blond frumos imi doarme pe mana amortita si eu stau cu laptopul in pat. Il sar usor si ies, ma duc in bucatarie cu laptopul, mouse-ul, agenda si un incarcator. Orele trec si ma doare capul, simt ca o sa adorm. Vin inapoi. Ma preling in pat. El nici nu stie ca am lipsit. Am mai terminat un proiect. Mai am o gramada de facut.

Inca mai am. Cand nu mai am ma panichez si caut altele noi. Imi incurc singura viata si imi place.

 

Nu esti sigur de autenticitatea ceasului de mana?

Piata ceasurilor de mana ofera in acest moment posibilitatea de a putea achizitiona o varietate foarte mare de ceasuri de mana, ceea ce cu siguranta este un lucru foarte bun. Pentru ca printre multele modele de ceasuri de mana ce pot fi achizitionate de pe piata de profil se strecoara si ceasuri de mana contrafacute achizitionarea unui ceas de mana trebuie realizata cu mare atentie. In cazul in care nu esti sigur de autenticitatea ceasului de mana pe care vrei sa il achizitionezi trebuie sa fii atent la urmatoarele detalii pentru a stabili daca ceasul de mana pe care vrei sa il achizitionezi este sau nu original.

In cazul in care este vorba despre un ceas de mana elegant, confectionat de un brand celebru, calitatea materialelor utilizate in confectionarea ceasului de mana este unul dintre cele mai importante criterii ce fac diferenta dintre un ceas de mana original si unul replica. Intotdeauna ceasurile de mana confectionate de brand-uri celebre vor utiliza doar materiale de cea mai buna calitate, indiferent din ce punct de vedere este privit acest criteriu.

Zgomotul pe care il fac acele ceasului de mana este un alt element prin care poate fi deosebit un ceas de mana original de unul contrafacut. Ceasul de mana original are un ticait aproape insesizabil in timp ce ceasurile de mana replica fac un zgomot care poate fi auzit cu usurinta.

Cea de-a 3 a diferenta dintre un ceas de mana original si un ceas de mana replica este reprezentata de cureaua ceasului de mana. De regula, ceasurile de mana replica nu dau importanta acestui aspect motiv pentru care utilizeaza curele de proasta calitate, acest lucru fiind foarte usor de reperat.

In concluzie, in momentul in care se achizitioneaza ceasuri barbatesti trebuie avuta o deosebita atentie pentru ca pe piata ceasurilor de mana exista multe modele de ceasuri barbati contrafacute.

ceas-barbatesc-guess-slate-w1044g1

Hello

Hello by Adele

Cantecul asta m-a inspirat sa-ti scriu. Oriunde ai fi.

Can you hear me?

Zilele astea m-am tot gandit. La ce s-a intamplat. Cati ani au trecut…Aproape 3, poate 4. nici nu mai stiu exact. Cateodata am flashuri cu fata ta si nu inteleg de ce. I’m in a happy relationship, wtf is going on here?

Stii, am ajuns tot ce imi doream si inca mai vreau lucruri. Am multe lucruri pe care nu le aveam si mana intinsa de tine mi-a schimbat viata. Nici nu stii cat a insemnat pentru mine. Nici nu o sa mai faci asta pentru altcineva. Ai fost ingerul meu pazitor, de fapt doar un inger care mi s-a aratat o data si mi-a schimbat viata.

Am ajuns femeie. Copila pe care o stiai a disparut de mult. Am pierdut mult. Am castigat multe. Multi bani pierduti, timp, prieteni, incredere, incredere in oameni, inocenta, am pierdut mult. Mult prea mult ca sa castig ce am acum. Am invatat totul de la zero. Sutul ala in fund chiar mi-a folosit. Probabil ca nu am mai folosit expresia asta de mult timp, de cand eram…cu tine. Si tu erai in viata mea. The best days of my life, asa le numeam. Nu mi-ai raspuns la mailuri. Am scris degeaba. Am pus atata emotie in cuvintele alea. Am plans mult desi am zis ca nu o sa ma implic.

Am trecut prin multe, am fost calcata in picioare de atatea ori…De atatea ori incat am uitat cine eram, am uitat cum era sa vezi viata roz desi nu aveam bani sau mancare cine-stie-ce, am uitat cum era sa ai incredere in oameni. Iarta-ma. Iarta-ma ca am devenit tu. Obsedata sa fac bani ca saraca simt ca ma sufoc, obsedata sa lucrez in continuu ca daca ma opresc mor. Muncesc de parca e drog. Mi-e bine stresata si cu cearcane. Am inteles ca banii se fac greu, ca “tre’ sa fii tare pe psihic”.  Am inteles ce valoare au cu adevarata banii, cu atata stres si sudoare pe ei nici nu iti mai vine sa ii cheltui. Uneori esti bun, ajungi sa fii bun pe ceva si singurele lupte pe care le lupti, le lupti de fapt cu tine. Ti-e frica de faptul ca nu o sa-ti primesti banii. Te-ai urca in tren si te-ai duce in alt colt al tarii dupa ei. Ti-ai face echipa de oameni sa lucrati impreuna. Ai face multe si incepi sa le faci pas cu pas. Nu ai timp. Nu mai ai nici inima. Te transformi tot mai mult intr-un barbat. Poate nu iti place, dar te face sa te simti puternica. Nu mai plangi. Aproape deloc.

Izbucnesti in plans frenetic o data la vreo 6-7 luni sa te descarci, te descarci si apoi esti fresh. Gata sa infrunti lumea. Mult mai sarcastica, indiferenta, poker face-ul inca iti aduce avantaje. Iubesti ce iubesti, dar nu iubesti prea multe.

Iti vad strada si parca mi-e dor. PArca as vrea…As vrea o singura discutie inteligenta cu tine si stii ca asta mi-a placut cel mai mult la tine. Nu ma intereseaza ce crezi. Credeai ca esti bun doar de un lucru sau ca doar pentru aia te vor femeile. Erai perfect pentru ca erai foarte destept, foarte abil, capabil, puternic psihic sa faci bani multi si sa ii cheltui si mai mult. Viciile tale te opreau de la tot. Potential irosit. Nu stiu unde esti. Germania, Spania, Romanica, Brasov, etc. Nu ma intereseaza. Mi-ar face placere sa te mai vad odata, o data. Sa mai schimbam 3 vorbe, dar din pacate nu ne mai cunoastem. Eu nu mai sunt cine eram, tu nu mai stiu unde esti, cine esti, ce erai.

Voiam doar sa iti zic un mare multumesc pentru ca ti-ai facut partea de mila, milostenie, fapta buna, intrajutorare pe lumea asta. Mi-ai schimbat viata. Ai facut 3 oameni mai fericiti si asta nu e lucru usor. Mi-ai dat ceva ce nu mi-a dat nimeni: o meserie, o incredere in mine ca pot reusi, ca stiu sa fac ceva. 4 ani si inca sunt aici, tot lucrand, tot scriind, dar si facand bani din asta. Tot aici, tot invatand engleza si multe altele .Tu mi-ai deschis o usa, o lume de oportunitati si daca ai plecat am avut timp si destula ambitie sa o iau de la zero si sa invat cat mai multe. Nici nu stii cate ore am petrecut online citind. Cate zile de vara eu stateam cu laptopul in casa in patura. Cati centi am numarat, cate minute am numarat pana la deadline, pana la feedback/review/score/ranking, etc. Am investit mii de ore in mine si a fost tot ce puteam sa fac mai bun pentru mine.

Nu am cuvinte sa iti spun cat m-am dezvoltat si probabil ca nu m-ai crede nici daca m-ai citit. Probabil ca tu tot centaur, zeu esti si nu ti-a mai zis nimeni asa.

Pentru nimeni altcineva nu ai fost ce erai pentru mine.

He saved me in all the ways I needed to be saved…Titanic, Rose Dawson.

Da, sunt o persoana norocoasa. Foarte norocoasa, desi eu nu consider asta. In viata asta scurta mi-au aparut oameni de nicaieri sa ma ridice, mereu am nevoie de cineva sa-mi ridice moralul. Omul moare in propria minte, tristete, deprimare, nu de boli. Nu bolile omoara omul, ci ceea ce isi imagineaza. Am cunoscut multi oameni, jumatate de nimic. Multi m-au ajutat, m-au salvat si le multumesc in gand tuturor. M-am ridicat si nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic. Pull your dick from the dirt and fuck the whole Universe. Eminem, my love.

 

Nu ne-am fi potrivit oricum. O relatie lunga nu ar fi mers. Nu eram genul tau per total. Nu te-ai fi simtit bine in lumea mea, nici eu in a ta. Intr-un dormitor cu lumina difuza si muzica pe fundal, mancare delicioasa la masa, totul era ok. Visele tale erau doar ale tale, eu eram eu, fara sa stii tu totul.

Da, ma obisnuiesc mai greu, invat mai greu unele lucruri de scoala vietii, ma ard de mii de ori cu aceiasi oameni rai si prosti. Rautatea si prostia merg mana in mana.

Imi pare rau…De tot. Ca m-am indragostit, ca am suferit, ca ai disparut, ca eram cum eram, ca nu m-am schimbat la timp. Asa-s eu. Nu pot si nu vreau sa ma prefac. Mi-e lene sa mentin aparente. Ti-am aratat cat de dura puteam sa fiu, ce idie preconcepute aveam si aia e. Te-ai dus dracu exact cand ai vazut ca suntem diferiti. Te-ai dus sa nu te judec mai rau decat o faceam deja.

Probabil ca nu ar fi mers oricum…Aia e. Totul e scrum acum. Inca mai fumezi, nu? Inca iubesc fumatorii de Pall Mall negru. Muzica e relaxare, munca e refugiu. Vreau sa fac totul, sa am bani pentru de toate…Si o sa am. Floricelele si inimioarele roz s-au dus. Jucariile au stat…Vittoria Lipan e moarta.

Ne-am maturizat. Cine dracu ne-a pus?

In fine. Nu mai am timp sa citesc. Citesc pe net acum. Nu traim in carti nici atunci. Vorbele alea de rahat m-au durut mult timp. Nici nu ma cunosteai si m-ai lasat. Te-am urat un pic, sau…stai, cred ca te urasc acum asa gandind la rece. Cine dracu esti tu sa-mi zici ca nu o sa invat engleza niciodata? Hai sa ma vezi acum. Nu mai vii ca esti prea ocupat cu combinatii de rahat.

Noapte buna, zeule!

Inoxul, metal modern de calitate superioara

Analko Aluminium Industry SRL este lider de piata in domeniulconfectiilor metalice precum si in domeniul de structuri metalice sudate, continuand sa-si creasca baza de productie. Pentru a se asigura ca intregul ciclu de lucru privind fabricarea si instalarea structurilor metalice a fost efectuata  la acelasi nivel calitativ, au fost achizitionate si puse in functiune o serie de masini si echipamente suplimentare.

Arcuri ferme pentru sere si pentru copertine, arcuri pentru porti si multe altele, pot fi acum comandate in magazinul online. Dezvoltarea unui proiect pentru produse forjate si alte structuri metalice, este o etapa necesara in procesul de fabricatie. Modelarea computerizata a produselor viitoare, ofera clientului o idee reala despre cum va arata in cele din urma produsul dorit. Lucrul pentru fiecare obiect confectionat, incepe, in primul rand, cu designul sau. In aceasta etapa se calculeaza devizul pentru constructia metalica. Sunt pregatite toate desenele si schemele necesare. Mai mult decat atat, se poate realiza modelarea 3D a viitorului produs.

Inox

Proiectarea facuta la calculator, asigura un realism ridicat al obiectului proiectat si permite sa te familiarizezi cu imaginea sa spatiala in etapa de aprobare a proiectului si sa efectuezi corecturi, daca este necesar. Pentru a face acest lucru, cu ajutorul unui program, este mult mai usor decat sa faci schimbari in proiectare in procesul de fabricare si instalare a unui baldachin sau a unei balustrade pentru balcon. Analko Aluminium Industry SRL accepta comenzi pentru realizarea proiectelor pentru structurile metalice si mobilier forjat, precum si pregatirea unei sarcini tehnice pentru productie.

Confectii metalice din inox

In ultimii ani, otelul inoxidabil a devenit un lider puternic printre alte materiale utilizate in fabricarea balustradelor. Principalele calitati si caracteristici care vorbesc in favoarea otelului inoxidabil sunt:

  • Otelul inoxidabil cu un procent ridicat de crom, practic nu corodeaza, adica produsul finit, va arata excelent, chiar si dupa o lunga perioada de utilizare in aer liber.
  • Otelul inoxidabil este un material modern frumos pentru interioare moderne ale cladirilor rezidentiale, precum si ale birourilor, restaurantelor si cluburilor, salilor sportive si ale altor locuri publice, unde este imposibil de imaginat o structura metalica fara utilizarea acestui material.
  • Permite realizarea unei varietati si a unei game largi de produse laminate moderne, frumoase si originale.

Unul dintre domeniile principale ale activitatii acestei firme de top, este fabricarea, instalarea si vanzarea de garduri din otel inoxidabil, balustrade pentru scari si balcoane.  In productia de garduri este folosit otel inoxidabil cu o suprafata lustruita (oglinda) sau mata. Otelul inoxidabil este perfect combinat cu alte materiale utilizate la fabricarea balustradelor, cum ar fi sticla securizata, lemnul, tabla perforata. Aceasta proprietate valoroasa,  extinde in mod semnificativ posibilitatea de a utiliza garduri inoxidabile in diferite tipuri de spatii de la cabane si centre de afaceri, pana la cluburi si centre comerciale.

Garantia produselor de calitate

Analko Aluminium Industry ofera o gama larga de servicii clientilor sai, precum calculul, proiectarea si instalarea de balustrade de scari, balcoane, rampe, balustrade montate pe perete, balustrade pentru persoane cu handicap, bare de protectie, modele personalizate realizate din otel inoxidabil, in functie de preferintele clientului.

inox 2.jpg

Doar un producator onest nu se teme sa dea o garantie pentru munca lui. Aceasta firma ofera o garantie pentru toate tipurile de lucrari efectuate.

De ce sa faci afiliere cu Tesaturialese.ro

De cat timp incerci sa faci bani cu blogul? Multi ofera idei minune, bani din doua clickuri si trei miscari, dar adevarul este ca blogul nu aduce prea multi bani daca nu stii unde sa intri si ce sa faci.

In prezent foarte multi oameni castiga din afiliere. Unii s-au afiliat cu Amazonul, altii cu Emagul, dar nu oricine poate sa scrie despre electrocasnice si alte electronice mai ales in engleza pentru a face un ban de buzunar.

Pentru a face bani online, din blog trebuie sa scrii regulat, sa ai un continut de calitate si cititori activi. Daca oferi calitate si informatii utile cititorilor si vizitatorilor blogului tau acestia te vo citi cu placere si la fiecare vizita facuta pot spune si unui prieten ce citesc, astfel largindu-ti audienta in mod legal. Exista multe moduri de a-ti promova blogul, white hat sau black hat, dar noi o sa vorbim despre cum sa faci bani prin metode legale, normale, numite white hat methods.

Un site pe care te poti inregistra ca afiliat este Tesaturialese.ro.

lenjerie-de-pat-dublu-din-bumbac-ranforce-loving-matisse-v1-rosebloom-1-900x900.jpg

Au un program de afiliere directa al magazinului Tesaturi Alese chiar aici si poti castiga niste banuti lunar.

Cum te inscrii?

Tu te inregistrezi in programul de afiliere cu blogul tau. Trebuie sa detii un blog sau un site valid. Trebuie sa ai ceva articole scrise si sa fii dispus sa postezi linkul lor pe blogul tau in interiorul unor articol dedicate.

Astepti cumintel raspunsul, esti aprobat sau nu. Va fi o perioada de asteptare in care blogul tau va fi verificat, apoi vei primi pe mail raspunsul indiferent care este acesta.

Cum functioneaza?

De fiecare data cand cineva da click pe linkul tau de afiliat si comanda ceva de pe site, tu primesti 10% din valoarea comenzii lor. Suma va fi transferata lunar in contul tau.

Avantaje program afiliere

Nu trebuie sa muncesti ca un nebun. Daca pui un articol pe blog unde iti convingi cititorii sa cumpere de la Tesaturialese.ro prin intermediul linkului tau, te-ai scos de bani de o cafea sau de mai multe.

Inregistrarea in program este complet gratuita si se face foarte usor completand cateva campuri pe siteul lor, date personale si date bancare unde iti va fi livrat comisionul.

Primii 8 inscrisi in program de afiliere directa al magazinului Tesaturi Alese au un bonus de bun-venit: pot primi 100 lei lunar in contul sau indiferent daca inregistreaza conversii sau nu. Acestia trebuie sa posteze un banner pe pagina de home a blogului lor cu linkul de afiliat si 3 linkuri catre site in articolele din luna respectiva. Deci castigurile lor lunare pot fi de 100 lei + 10% din conversiile inegistrate. Totul depinde de ei, de cat de persuasivi pot fi sa convina cititorii sa isi cumpere lenjerii de pat, pilote, halate de baie, s.a. de pe site-ul afiliat.

Destul de atractiv, nu?

Cand se primesc banutii?

Banutii sunt virati in contul bancar al afiliatului lunar in intervalul de plata 1-15.

Cum poti castiga mai mult?

Ei bine, exista si aici o schema de castig. Cu cat vinzi mai mult, adica ai mai multe conversii lunare comisionul tau va creste. De exemplu, la fiecare 10 conversii vei mai primi 1% la procentul de afiliat pentru luna viitoare. Comisionul maxim pe care il poti castiga este de 20%.

In josul paginii vei gasi un buton “Afiliati”, aici iti vei putea genera codul de afiliat pentru a-l folosi in articolele tale. De asemenea, vei mai gasi informatii utile la “Materiale afiliati”. Ai tot sprijinul sa inregistrezi conversii, asa ca, ce mai astepti?

Cogito ergo sum