Recenzie Cirese amare – Liliana Nechita

Liliana Nechita este o femeie care a plecat de acasa in Italia pentru a-si intretine cele doua fete. Cartea ei, Cirese amare, este o destainuire artistica a unei calatorii initiatice din Romania in Italia. Daca la inceput teama, oroarea, grija, deznadejdea ii umbreau rasul, zambetul, pe fiecare an a devenit mai puternica si la final aprope ca si-a schimbat parerea despre casa si acasa.

Plecata dintre cunoscuti intr-o lume straina care nu o cunoaste, nu o apreciaza, nu o vrea acolo, fiecare zi fara un job este un chin. Numai gandurile ca va trebui sa se intoarca acasa fara bani, fara sa fi realizat ceva era un cosmar. O perioada lunga de timp sufletul ii sta o parte cu gandul acasa, o parte cu frica pentru prezent si viitor: daca nu isi gaseste de munca? Daca o violeaza vreun drogat noaptea cand vine acasa? Daca, daca, daca…O multime de intrebari o framanta.

Apoi se invata cu viata de acolo. Intelege ca merita mai mult si poate avea mai mult: respect, apreciere, bani, bunatate, timp liber, mancare. O carte plina de adevar: toti de acasa ne imaginam Italia o tara a tuturor posibilitatilor, caini cu covrigi in coada si bani care merg singuri pe strada. Realitatea este diferita. Italia est bogata, dar nu pentru romani. Romanii sunt paria, cainii maidanezi de care vrei sa scapi cu orice pret. Toate povestile, toate istorisirile, toate lucrurile incluse in cartea asta arata romanilor adevarata fata a italienilor: longevivi, zgarciti, condusi de hoasce de femei, afemeiati, violatori si obsedati sexual pana la cele mai inaintate varste pentru care romanii nu sunt oameni, ci animale.

Liliana Nechita scrie ca o persoana care a fost profesoara de romana: te lasa in suspans, trece de la scena la alta fara sa iti dea raspunsuri si in fiecare pagina include o doza de filosofie profunda legata de locul emigrantului in lume. Daca la inceputul perioadei petrecuta in Italia se gandea numai acasa, mai pe la sfarsitul cartii surprinde nniste bucati de realitate care iti induc nostalgie si melancolie: timpul care trece si tu esti plecat te scoate din viata alor tai. Nu mai esti prezent, cand vii acasa parca esti in plus, ei asteapta sa pleci, tu te simti ciudat, simti ca nu te mai vor si ca acolo nu mai este nevoie de tine.

Pleci unde esti cautat, unde oameni depind de tine. Este incredibil de frumos cand gasesti batranei care te trateaza ca pe un om, cand ti se da voie sa citesti si chiar ti se incurajeaza lectura cu carti cadou, cand poti purta o discutie inteligenta, filosofica, frumoasa cu un batran care stie mai multe despre viata decat tine.

Cirese amare este mai mult decat o adunare de scrisori. Este o meditatie in sine a omului care a fost rupt din mediul lui, incearca sa se adapteze unui mediu nou si cand credea ca nu mai are de ce sa stea printre straini pentru ca si-a rezolvat problemele, realizeaza ca “Acasa” nu mai este nimic pentru el, nimic nu mai este al lui si decide sa ramana unde apartine, unde oamenii il asteapta cu drag. Badant ajunge sa isi doreasca o viata lunga batranilor de care are grija pentru ca menirea ei este sa fie acolo langa ei.

Viata romanilor, a emigrantilor albanezi, peruvieni, ecuadorieni, coreeni, chinezi in Italia este comuna: sunt in aceeasi oala, oameni nedoriti care traiesc in conditii inimaginabile pentru ca drum inapoi nu mai exista. Se ajuta intre ei cu un soi de iubire frateasca pentru ca trebuie sa supravietuiasca, pentru ca se au doar unul pe altul, pentru ca sunt la fel de nedoriti de catre italieni. Cartea asta care sare de la o scena la alta cand credeai ca descoperi tot adevarul, tot ce a fost, contine o mie de povesti de viata ale emigrantilor, mai toate nefericite si intelegi ca tot ceea ce este scris este real.

Lucrurile alea oribile chiar s-au intamplat. Emigrantii sunt ai nimanui, sunt animale batute, haituite, violate de cei mai puternici decat ei: italienii cu bani si cu acte in regula. Este o realitate crunta pe care nu ai dori-o altcuiva. O alta realitate crunta este Romania saraca de care cei mai multi fug pana cand moartea sau nebunia ii gaseste tocmai in Italia.

Exista oameni buni, exista Padre Leontino daca imi amintesc bine, exista femei din Algeria care i-au intins Lilianei o mana, exista soti chinuiti de femei zgarcite si prefacute, exista copii buni si nepoti iubitori de oameni, de romani in general. Despre aceasta carte ar fi multe de scris. Mi-a creat multe emotii pe care nu lepot descrie. As putea scrie o alta carte despre aceasta carte. Despre durere si speranta, despre dezradacinare si apartenenta, despre orgoliu si umilinta, despre bine si rau.

Cititi cartea!

Cred in mos Craciun

Am fost cu totii copii. Abia asteptam sa vina Craciunul, sa facem bradul si sa vina mos Craciun. Ne jucam pe strada cu zapada, ne trageam cu saniile si ne bateam cu bulgari de zapada. Faceam oameni de zapada, derdelus si baricade de zapada. Era alb, frig…Era frumos. Soarele lucea putin dintre nori si in zilele in care nu iesea nimeni pe strada de frig ce era stateam in casa si citeam. Aveam o carte cu povestea lui mos Niculae. Copilaria este un spatiu sacru in care copiii au dreptul si sunt incurajati sa viseze la maxim. Creativitatea si inteligenta se dezvolta prin visare. Dorintele lor se indeplineau de cele mai multe ori.

Sa ne intoarcem in caldura binefacatoare a copilariei nu mai putem. A trecut, am crescut, suntem oameni mari acum, dar odata cu venirea pe lume a unui copil incercam sa-i coloram copilaria cu tot felul de lucruri, basme, mituri si mos Craciun. Incercand sa il facem sa fie cuminte, dar si sa astepte venirea lui mos Craciun ca si cum ar veni special pentru el, ii promitem orice doar sa fie cuminte tot anul.

Cine este mos Craciun pana la urma?

Mos Craciun este un batranel simpatic cu barba lunga alba, imbracat in costum rosu care traieste la Polul Nord cu doamna Craciun si elfii harnici. In fiecare an face jucarii si dulciuri pentru copiii din intreaga lume si intr-o singura noapte: pe 24 decembrie pleaca in zbor cu sania sa trasa de reni pentru a aduce cadourile promise copiilor din intreaga lume.

De ce il iubesc copiii pe mos Craciun?

Copiii adora cadourile. Poate nu inteleg prea bine ce inseamna Craciunul, dar 24 decembrie este o data pe care o asteapta un an intreg datorita venirii lui mos Craciun. Cine nu iubeste un om pe care nu il cunosc personal, dar care ii iubeste destul de mult incat sa le aduca in fiecare an tot ce isi doresc fara sa ceara nimic in schimb? Inima unui copil este usor de cucerit cu cadouri, lucruri care ii plac sau ce isi doresc ei in materie de jucarii.

Mos Craciun si vremurile moderne?

Mos Craciun nu a disparut din vietile moderne duse de contemporani, ci mai degraba este mai iubit ca niciodata. Desi adultii stiu despre cine este vorba, fericirea copiilor este tot ce conteaza. In zilele noastre, pentru a face copiii cat mai fericiti in dimineata de 25 decembrie parintii angajeaza un mos Craciun care sa vina la ora stabilita, sa vorbeasca, cu copiii, sa le asculte poeziile si sa le lase cadourile. Totul este facut cu cel mai inalt profesionalism nelasand nicio umbra de indoiala asupra existentei lui mos Craciun, pana si barba lor este naturala.

De unde inchiriem un mos Craciun?

Locul de unde pot fi inchiriati mosi Craciuni este site-ul inchiriazamoscraciun.ro. Parintii pot alege intre 30 de mosi simpatici, toti cu barba naturala, care mai de care mai apropiat de copii si cu dragoste de meserie.

Inchiriazamoscraciun.ro nu este o afacere ci o poveste de succes garantata atat de experienta Mosului cat si a Echipei sale. Este un cumul de peste 10 ani de experienta, 30 de Mosi cu barba naturala (fiecare cu costumul croit pentru el de un designer si cu calendarul lui pe site) & aprox 30 de persoane, 30 de masini. Toate acestea fac posibil ca Mosul sa fie prezent de Sarbatori in casele tuturor, fix la momentul la care a fost cerut.

Fiecare copil va avea o experienta unica venita de la un mos Craciun care stie ce are de facut, stie cum sa impace cel mai mofturos copil si cum sa il faca sa il astepte cu drag si anul viitor. Parintii vor fi fericiti, copilul multumit cu cadoul primit si de venirea mosului mult-asteptat.

Venirea unui mos care stie cum sa se poarte cu un copil, cum sa ii vorbeasca si sa il atraga pentru a-i canta sau a-i spune o poezie este un lucru mare. Nu de multe ori un mos Craciun improvizat a facut copilul sa planga si sa tipe ca mosul sa plece. Nu oricine poate sa faca pe mos Craciun, de aceea este mai bine sa se apeleze la un mos Craciun de la inchiriazamoscraciun.ro.

Casa, dulce acasa

Casa este locul in care ne intoarcem dupa o zi lunga si obositoare de munca. Este locul in care ar trebui sa ne simtim cel mai bine, cel mai comfortabil. De cele mai multe ori iarna ne face probleme pentru ca acasa este frig cand ne intoarcem, mai ales daca nu avem casa izolata cu polistiren pe dinafara.

Cei care stau la tara, la munte stiu cel mai bine cat de greu este sa iti fie frig in casa sau sa iti intre aerul rece pe la usa, ferestre. O casa fara izolatie este greu de incalzit, va consuma mult combustibil de orice fel pentru a se incalzi si caldura nu va tine. De cele mai multe ori odata oprita centrala sau nemaibagand la foc lemne, in casa se va face frig peste noapte.

Singura metoda buna pe termen lung este izolarea termica folosind polistiren cat mai gros posibil. Polistirenul este un material cunoscut de orice om care a construit o casa pana acum sau care lucreaza n constructii. Pana si copiii stiu ce inseamna polistiren pentru ca daca prin o bucata se joaca indelung cu el si ii zic “Scartaietoare” datorita sunetului care te zgarie pe timpan cand incerci sa il rupi sau il atingi de alt material, cum ar fi cimentul sau fierul.

Pasii prin care iti poti placa o suprafata a casei cu polistiren sunt:

  1. Se aplica un tinch pe perete pentru a lipi polistirenul, a avea aderenta.
  2. Se lipeste placa de polistiren pe perete.
  3. Se pune plasa peste polistiren.
  4. Se aplica un material care sa o lipeasca de polistiren.
  5. Se aplica tencuiala decorativa dorita.
  6. Se vopseste tencuiala cu vopseaua lavabila dorita daca nu va incanta culoarea decorativei.

Cine poate sa placheze o casa cu polistiren?

In general, o lucrare de marimea asta se face de catre un meserias, adica o persoana care face asta zi de zi pentru a fi siguri ca o sa iasa totul bine si ca materialul nu va fi risipit. Oricine stie sa foloseasca materialele mentionate mai sus isi poate placa peretii cu polistiren. Nu iti trebuie studii superioare pentru a face asta si nici o varsta minima acceptata. Tot ce iti trebuie este indemanare, viziune si rabdare.

Spor la placat cu polistiren!

10 lucruri pe care le înveți din freelancing pe termen lung

Freelancing este un cuvânt, un concept care a apărut în România de ceva timp, dar a luat amploare și a devenit cunoscut de câțiva ani încoace. Oamenii se laudă cu statutul de freelancer deoarece înseamnă persoană independentă, care lucrează pentru sine și care știe cum să se descurce în lumea online.

Freelancingul este o activitate complexă care cere mai multe aptitudini și care ajută persoana în cauză să se dezvolte și să învețe lucruri noi pe care le va putea folosi și la un job în lumea reală. În continuare vom vorbi despre 10 lucruri pe care o persoană le învață din freelancingul pe termen lung – visul oricărui freelancer: colaborare pe termen lung.

  1. Stabilitate

Orice freelancer care a început să lucreze pe proiecte mici, pe termen scurt știe cât de greu este să primească proiecte pe termen lung și cât de important ar fi pentru el un venit stabil. Deși poate la început proiectele pe termen scurt par distractive și sare dintr-unul înaltul, după câțiva ani va căuta proiectele pe termen lung de care a fugit până atunci tocmai pentru a compensa lipsa unui job full time și siguranța salariului regulat.

  1. Perseverență

Începerea unei cariere în freelance nu este cel mai ușor lucru de făcut. De fapt este unul dintre cele mai grele lucruri deoarece este dificil să îți creezi un portofoliu șă să găsești clienții potriviți. La început răspunsurile din partea clienților vor întârzia să apară, dar dezvoltând skilluri noi, ținând interviuri din ce în ce mai pregătit, mai încrezytor în forțele proprii, mai convingător, prima șansă va apărea și apoi oportunitățile vor curge una după alta.

  1. Muncă

Pentru cine nu este freelancer, munca de acasă poate părea o joacă. Nu, nu este deloc! Este o activitate foarte serioasă în care se investește timp, răbdare, efort neîntrerupt și dorința de a deveni mai bun. S-ar putea să lucrezi 12 ore pe zi sau mai mult pentru a-ți atinge scopurile sau pentru a-ți crea un portofoliu de excepție.

  1. Responsabilitate

După absolvirea liceului sau unei universități puțini elevi sau studenți au experiență în muncă. Primul job poate părea un coșmar deoarece pe lângă sarcinile de serviciu, tânărul trebuie să se obișnuiască încet-încet cu ideea că trebuie să muncească pentru tot restul vieții, că fără bani nu poate face nimic și că trăim să muncim și muncim să trăim. Freelancingul te face să înțelegi că doar stând în fața unui laptop/calculator banii nu vin singuri și că ești responsabil pentru fiecare bănuț care vine. Vei învăța să dai tot ce e mai bun la fiecare sarcină primită. Vei înțelege importanța respectării termenelor limită.

  1. Învățare

În freelance procesul de învățare este continuu. Nu se termină niciodată nici dacă rămâi în același domeniu. Lucrurile se schimbă și tu vei căuta joburi din ce în ce mai bine plătite pentru care va trebui să înveți lucruri noi în fiecare zi. Vei ajunge să înveți rapid, doar citind și aplicând, cu drag, fiind în același timp și profesor și elev.

  1. Prietenie

Din colaborările pe termen lung vei ajunge să ai clienți – prieteni care te vor ajuta să înveți, să te dezvolți și îți vor răspunde la cele mai prostești sau naive întrebări. Oamenii aceștia îți vor fi alături când ai zile proaste, te vor motiva, te vor ajuta să treci peste eșecuri. Vor fi prietenii virtuali care te vor ambiționa să vrei mai mult, să faci mai mult, să ai mai mult.

  1. Libertate și regulă

Ca freelancer ești liber să îți alegi programul de lucru. Lucrezi când vrei atât timp cât sarcinile sunt duse la bun-sfârșit în termenul acordat de client. Dacă o zi nu ai lucrat, a doua zi sau în noaptea respectivă recuperezi. Clienții tăi sunt manageri sau chiar antreprenori care au nevoie de tine și de munca ta pentru a-și menține și crește afacerea. Îți creezi un set de reguli de comun acord și le respecți. Ai libertate, dar ai și un sistem de reguli pe care ți-l impui singur și te ții de el.

  1. 0 înseamnă 0

În freelance nu te bazezi decât pe tine. Dacă o lună nu lucrezi, nu vei avea bani. Nu există niciun alt coleg care să lucreze mai mult și să-ți țină locul. Cât efort depui atâția bani o să ai la final de lună sau zi, după caz. O să înveți ce înseamnă hard-working, dăruire și pus pasiune în ceea ce faci. Design sau copywriting, dăruirea se observă și clienții din US sau orice altă țară vor aprecia acest lucru.

  1. Burnout sau eșecul – un nou început?

Atunci când muncești multe ore pe zi pentru o perioadă îndelungată se poate produce un efect de burnout, adică într-o zi vei claca, nu vei mai putea lucra și te vei opri pentru o perioadă de timp. Probabil că îți vei închide toate colaborările pentru a te relaxa și recrea. După câteva zile sau săptămâni, după caz, te vei simți din nou vesel, plin de energie și dornic de muncă. Trebuie să fii conștient de la început care îți sunt limitele, cât poți munci și că ai nevoie de pauze de relaxare din când în când. Momente de sus-jos vor exista mereu și trebuie să înțelegi că freelancingul nu este o linie pe pantă ascendentă, ci o linie sinusoidală care îți va oferi momente de glorie la fel de des cât și momente de burnout.

  1. Coaching

Lucrând pe termen lung cu mai mulți clienți, vei ajunge într-o zi să spui că nu mai poți să le faci singur pe toate și că ai nevoie de un asistent să te ajute. Nu contează ce vârstă ai, dacă ai lucrat vreodată în lumea reală la un job oarecare: în freelance nu îți trebuie o anumită vârstă sau ani lungi de vechime pe un post pentru a avea un asistent. Este important să înțelegi când te apropii de limită, când nu mai poți face față termenelor limită și să cauți o persoană cu potențial pe care să o formezi.

Din freelancer care învăța în fiecare zi ceva nou pe internet, o să ajungi un coach care învață un neinițiat tainele freelancingului pentru a-ți ușura ziua de muncă. Este foarte greu să găsești oameni buni și deschiși la acest nou tip de colaborare unde nu îți vezi față în față angajatorul, dar nu imposibil.

Tinerii și proaspeții absolvenți sunt cei mai deschiși la acest concept și sunt dispuși să învețe la fel de mult cât să muncească pentru a face un bănuț pe cont propriu. Va trebui să îi motivezi, să le ridici moralul, dar în același timp o să te înveți pe tine ce înseamnă răbdarea, perseverența, motivarea oamenilor.

Cele 10 lucruri învățate din freelancing pot fi folosite în orice domeniu al vieții, nu numai în muncă, fie ea online sau offline. Lucrând de acasă te poți descoperi pe tine, ce îți place și ce nu, de ce ai nevoie pentru a fi motivat și ce anume te face să te simți apreciat. Freelancingul se aseamănă cu o călătorie inițiatică în care ai șansa să descoperi ce vrei să lucrezi până la sfârșitul vieții.

 

What about love?

What to say about love when love is everything that makes life bearable and worth living it?

O relatie reala, palpabila, bazata pe sentimente intr-o lume plina de ura. Unii cred ca il conduc. Adevarul e ca el ma conduce pe mine. Jumate din timpul relatiei s-a luptat cu mine sa ma faca sa-l iubesc si a reusit. Am reusit sa inteleg ce om minunat e si cate are de oferit.

E extraordinar si ma bucur ca e al meu. E iubibil asa cum eu sunt iertabila cand tip, vorbesc urat si bat cu pumnul in masa la o greseala minora. Da, am iubit. Ca un copil prost, ca un lup, ca un caine prost, ca orice vrei sa intelegi. Iubire adolescentina crezand ca el e Dumnezeu. Nu e nimeni nici macar vrednic sa vorbeasca despre o fiinta superioara pe care nici nu stim cum sa o percepem.

Suntem prea mici si prea nestiutori, nepasatori sa intelegem ce se intampla in lumea asta, care este scopul nostru pe pamant. Scopul nostru este sa iubim, sa daruim iubire si momente de fericire. Doar prin obtinerea unui moment sincer de bucurie din partea celuilalt il putem atinge o secunda pe Dumnezeu. Asta e conceptia mea si cred ca daca am fi doar o secunda in fiecare zi mai buni lumea asta s-ar schimba. Avem vise pe care le zdrobim zilnic incercand sa devenim nemuritori, dar ne omoram tocmai aripile care ne-ar fi putut face tot ce ne doream.

Incep sa inteleg lucruri pe care le credeam prostesti, sa percep lumea asta si e extraordinar. Schimbandu-ti perceptia devii mai fericit. Adevarul e ca nu ai nevoie de nimic. Ar trebui sa fii fericit cu tine intai pentru a face pe altul fericit.

Campania naţională de susţinere a bloggerilor

Mi-am facut acest blog cu putin timp in urma.
Nu am mai scris de mult timp pentru ca m-am implicat in prea multe si am fost dezamagita de o postare pe care am facut-o pe primul blog pe wordpress. Se pare ca nu poti spune adevarul fara sa fii jignita pe fata. Online-ul nu este o lume prea blanda cu cei care indraznesc sa spuna adevarul.
Bloggingul este o veche pasiune si sper sa pot reveni la ea cat de curand.
Am descoperit Campania de sustinere a bloggerilor .

Exista oameni care vor sa ajute bloggerii, sa ii incurajeze sa continue. Despre bloggeri sau copywriteri am auzit candva ca ar fi considerati “piscotarii” lumii digitale. Adevarul este ca scrisul nu a fost si nu va fi niciodata usor. Exista o multime de impedimente pentru care un om nu poate scrie si astea vin de cele mai multe ori din interiorul lui. Exista blocaje destul de puternice incat sa nu poti da inapoi nimic din ceea ce auzi, inveti, citesti, dar si mai des exista persoane care te pot face sa nu mai scrii niciodata, sa te inchida pe vecie.

George Gociu este cel care a lucrat 2 ore la site-ul meu. Nu stiu programare, nu stiu design, stiu doar sa scriu. Asta e pasiunea si super puterea mea.

Multumesc lui George pentru comunicarea buna si pentru ca si-a luat din putinul timp liber pentru a ma ajuta. Este extraordinar ca el si echipa sa fac asta pentru bloggerii de rand, cei mici care abia acum invata sa mearga.

Multumesc, multumesc, multumesc!

M-am inscris acum mult timp si m-am si mirat cand m-au contactat. Nici nu stiam ce vreau, ce ar trebui sa fac, cert este ca blogul arata mult mai bine acum si George cu echipa sa din spatele THECON stiu ce fac si fac cu placere munca lor.

Au ajutat peste 200 bloggeri pana acum si voluntariatul asta nu se opreste aici. Sunt atatia oameni care au nevoie de indrumare, ajutor, un boost de motivare si curaj, deci munca lor nu se termina aici.

 

De ce nu o sa fac master in Ploiesti

O sa fie un articol lung, prea lung pentru a fi plictisitor.

Promit sa nu plictisesc.

Eu am absolvit CIG – contabilitate si informatica de gestiune, nimic spectaculos. Daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai face aceeasi facultate, nu in Ploiesti sau chiar nu as mai face o facultate deloc.

De ce?

Pentru ca atunci cand am iesit in plina piata muncii totul a fost complet diferit. Raspunsurile mele poate s-au ridicat la nivelul asteptarilor celor de la HR pentru ca am imaginatie si m-a interesat partea de HR, am retinut ce trebuia, dar imi lipseau competentele. Imi lipsea rabdarea, perseverenta, ideea de a ma obisnui cu faptul ca o sa lucrez in diverse tipuri de program pentru tot restul vietii, ca banii nu o sa de ajuns niciodata, ca ai mei nu o sa ma mai ajute cu bani niciodata si ca timpul liber nu mai exista decat in concediu.

Am fost la peste 100 interviuri, majoritatea in Bucuresti. Am refuzat 2 joburi acolo pentru ca nu am putut sa ma adaptez noului oras, mediului, mentalitatii, stilului de viata. Cine te invata sa te adaptezi, sa accepti, sa fii deschis la cap si sa nu judeci oamenii, ci doar sa ii lasi sa fie asa cum sunt? Lucrurile astea nu se predau la facultate.

La facultate te duci ca boul, stai in banca, mananci sandwichurile de acasa sau covrigii de la sud, te hihonesti cu colegele, te plimbi dintr-un corp intr-altul, de la o sala de curs calduroasa la o camera de beci unde iti rupi pantalonii in fund intr-un cui bineintentionat. Scrii dupa dictare, iesi la tabla, raspunzi la intrebari, te duci cu carnetul sa-ti iei nota, o nota care nu iti garanteaza nimic. Nimic din ce ti se spune in facultate nu iti garanteaza nimic.

Toata teoria despre training, departamente, transparenta, respectarea legilor, respectarea ta ca om, viitor absolvent de studii superioare este un mit. Profesorii aia te fac sa crezi ceva si cand ajungi la primul job, al doilea, al treilea realizezi ca nimic din ce credeai nu este adevarat. Oamenii sunt rai, colegii de pe acelasi post nu se ajuta intre ei, se saboteaza. Trainingul se face pe muchie de cutit, ti se spun 3 cuvinte si trebuie sa te descurci singur. Tremuri in fata sefului pentru ca are puterea sa-ti taie din salariu dupa cum are el chef, sa-ti dea salariu mai mic decat al celorlalti colegi pe aceeasi pozitie pentru ca nu ii place fata ta. Primele de Craciun si Paste nu se dau decat in firmele bune: in firme mici unde seful taie si spanzura, deseori cand vine ziua de salariu fulgera prin firma, ii face pe toti prosti, le reproseaza lucruri infime, le arunca banii in scarba si primele nu vin niciodata. In firmele mari, companii multinationale, primele de Craciun se dau doar dupa 6 luni. Te uiti cu ochi de caprioara cum altii primesc un teanc de tichete cadou, o agenda frumoasa si un pix, tu primesti nimic pentru ca ai doar 3 luni.

“Trebuie sa fii tare pe psihic.” Cand un aiurit atragator mi-a zis asta nu intelegeam prea bine, facultatea era bula roz in care traiam si nu intelegeam nimic din lumea reala.

Trebuie sa fii tare dpdv mental, emotional, fizic pana la urma pentru ca la munca, observa cuvantul munca, nu JOB, nimeni nu te cruta. Nu te crede nimeni ca ti-e rau, toti se gandesc la cifre, target, bani pana la urma. Tu esti o simpla unealta prin care ii ajuti pe ei sa faca bani sa se plimbe in tari exotice cu lunile, in schimbul unui salariu minim sau cu 300-400 lei in plus. Iti vinzi timpul, mintea, forta fizica in schimbul banilor si de vazut inteligent nu vei fi vazut niciodata.

Nedreptatea s-a nascut in firmele mici. Am colege de facultate care imi povesteau si inca spun povesti oribile despre cum s-au purtat doamnele alea in varsta, care ar trebui sa fie respectabile, cu ele. Fete gravide care erau hamalite si trimise pe toate drumurile cu acte in mana doar pentru ca au avut tupeul sa faca un copil. Tot felul de lucruri mai mici sau mai mari care iti fac scarba si ti-e mila de ele. Sa faci contabilitate pe salariul minim mi se pare o absurditate. Contabilitatea nu e ceva usor, orice cifra gresita e un “ai belit-o” neoficial. Incepi sa te tarasti cat de umil poti la sefi sa-ti puna stampila si sa semneze greseala pentru ca tu sa o iei de la cap.

Voiam sa vorbesc despre master si am ajuns la cu totul altceva.

De ce nu o sa fac niciodata master?

  1. Masterul in Ploiesti este o hartie optionala pe care nu merita sa o ai. Traiesc intr-un oras industrial, majoritatea locurilor de munca sunt pentru necalificati sau oameni care muncesc o munca fizica. Munca intelectuala este luata in ras mai ales cand vorbim de o firma mixta in care oameni fara liceul terminat iau la misto studiile superioare.
  2. Am fost la o gramada de interviuri. Nicaieri nu m-a intrebat daca am luat licenta, cu cat am luat-o sau pe ce domeniu am dat-o, ce tema am avut. Esti angajat cu orice diploma ai avea pentru ca nu te angajeaza pentru studiile superioare pe care le ai, pentru nenorocita aia de hartie galbena. Te angajeaza pentru ce stii sa faci, mai ales la birou. Iti pun o gramada de intrebari si daca dai raspunsuri care sa le convina, care sa promita ceva, daca stii sa faci ceea ce zic ei, atunci ai postul. Totul este despre aparente. Atunci cand te angajeaza ai contract pentru ce pari ca ai stii sa faci. Ei isi asuma un risc, tu faci la fel. Dupa 3 luni aflati amandoi, tu si firma, daca va potriviti, daca atingi standardele cerute de ei si daca vei ramane astfel in firma pe perioada nedeterminata.
  3. Am fost la interviu pe o gramada de posturi: introducere date, asistent HR, asistent manager, asistent marketing, receptionera, contabil junior, asistent contabil, auditor junior, broker de asigurari, copywriter, analist date, analist sisteme de salarizare, agent de relatii cu clientii in firme cu profile diferite, agent front-office in banca, lucrator comercial, cate si mai cate de care nu imi amintesc acum. Am invatat de pe net si din fiecare interviu ce merge sa zici si ce nu. Nicaieri nu mi s-a spus ca este o cerinta obligatorie sau departajatoare diploma de master. Am obtinut postul la 7 locuri de munca de aici, la 4 nu am fost sa semnez contractul.  Am obtinut postul de analist sisteme de salarizare dupa interviu in limba franceza pe Skype si fata in fata + o proba de Excel – cunostintele mele mi-au oferit postul, nu ce am invatat la facultate despre impozit si active, pasive, cont curent in banca; post de agent de la relatii cu clientii la firma de telefonie pentru vrajeala buna ce am avut-o atunci cand mi-au zis o situatie si a trebuit sa inventez ceva sa conving sa cumpere ceva; post de agent back-office in firma de servicii de internet in tari francofone pentru testul de franceza luat; post de receptionera pentru limba engleza si lucrul pe calculator, iar pentru ce stiam sa fac; post de receptionera la multinationala pentru ce i-am zis ca as face in anumite situatii, ce invatasem sa fac la locul de munca in front-office, deci experienta, nu teoria; post de auditor junior pentru ce idei am avut si nivelul de engleza vorbita in cadrul celor 3 serii se interviuri; post de asistent marketing pentru nivelul scris de engleza si experienta de freelance. Nu mi-a suflat niciun absolvent de masterat postul. Am fost la nenumarate interviuri pentru a ma angaja in domeniul financiar contabil – am fost refuzata pentru ca nu aveam experienta in contabilitate primara, nu lucrasem cu acte, cu bani, etc. Am vazut ce inseamna contabilitate si este atat de obtuza ca nu vreau niciodata sa lucrez in asa ceva.
  4. Facultatea din Ploiesti nu mi-a oferit nimic, nicio oportunitate pe parcursul celor 3 ani de studiu. Nu am avut unde sa fac rost de experienta. Tot ce faceau colegele mele atunci era sa lucreze la impartit de fluturasi sau sampling in supermarket, iar cele mai norocoase au fost acceptate la Mc. Eu si colega mea, prietena mea cea mai buna nu am fost chemate nici macar la KFC sau Carrefour. Ne-am lasat CV-urile si sigur au ajuns direct in cos. De ce sa fac niste mastere insipide care nu fac decat sa reia materia din facultate? Am colege care au stat in camin inca 2 ani pentru a face un management de nu-stiu-ce care nu le-a ajutat la nimic. Am stat 3 ani pe bancile alea jegoase cu bani doar de covrigi in buzunar, nu as mai fi putut sa mai stau 2 ani acolo fara bani, fara sa-mi iau viata in propriile maini si sa ma intretin. Ai mei nu mi-ar fi putut plati masterul si nici nu aveam de gand sa muncesc pentru asta. Am fost la interviu cu studenti care facusera masterul la ASE. Diferenta era vizibila, aia invatasera ceva. Eu la UPG, intr-o institutie invechita nu am ce invata. Am stat 3 ani acolo scriind dupa dictare, antrenandu-ma sa scriu repede si urat in loc sa ne invete ceva util. Nu am invatat sa folosim un program de facturare, nici macar nu stiam cum arata unul sau o factura in general. In anul III a avut o materie de informatica, un fel de gestionare a bazelor de date. Profa ne zicea ceva pompos despre research si eu abia asteptam sa vad ce ne invata nou. Faceam freelance pe research si data entry si aveam nevoie de cunostinte noi sa imi eficientizez si maresc productivitatea in timpul dat. Am fost cea mai dezamagita cand am vazut ca nivelul era sub ce stiam deja. Am fost la proba la Luxoft parca, pe post de analist baze de date. Am avut o ora sa fac niste lucruri in Excel, se cerea nivel mediu spre avansat. Eu cu 10 pe linie la materiile de informatica, credeam ca o sa iau postul si totul o sa fie ok. Aveam 10 cerinte. Nu am stiut sa fac decat una jumate. De ce? Pentru ca nu dadusem proba pentru nivelul mediu de UPG, nota 7-8, ci de ASE. Cand a venit fata de la HR si m-a intrebat cum a fost i-am zis franc ca nu am facut mai nimic, “noi la UPG nu am invatat asa ceva.” Normal ca nu am mai fost sunata. Alti 50 lei dati pe drum aiurea.
  5. 2 ani de master. Programul este pus atat de aiurea ca nu exista program part time care sa te avantajeze. Daca iti cauti in oras part time, nu prea ai sanse sa gasesti. Nu traim intr-un oras modern. Oamenii au mentalitati invechite, part time inseamna deloc la ei. Ori vii pentru full time, ori stai acasa. Daca iti gasesti un part time in Parcul Industrial iti trebuie masina proprie sa ajungi la timp la facultate. Oricum ai da-o sansa la un part time este aproape de 0. Deci inca doi ani de 0 lei in buzunar. 2 ani pare putin acum. Ti se pare ca doi ani nemunciti inseamna nimic. Ia intreaba-i pe cei de 60 ani care sunt nevoiti sa mai munceasca 2 ani pentru a iesi la pensie pentru ca s-au dus tarziu la munca? Ce preferi: 2 ani munciti cand esti tanara si poti trage foarte mult sau 2 ani cand esti bolnava coapta si abia astepti sa scapi de munca? Altceva. La 22 ani sa iesi de pe bancile facultatii si sa iti cauti un job fara experienta sau chestii extracurriculare de pus in CV mai e cum mai e, o sa iti dea cineva o sansa, dar la 24 o sa fii luata grav la misto. Sansele de a-ti gasi un job, de a-ti place jobul, de a te acomoda, de a ramane acolo pentru mai mult de un an sunt mult mai mici la 24 pentru ca o sa iti fie foarte greu la primul job, apoi acomodarea la al doilea, gasirea drumului in viata la al treilea.
  6. 2 ani inseamna mult. Gandeste-te cata experienta si experiente poti sa acumulezi in doi ani. Ai putea sa muncesti sa ai bani de tot ce vrei tu si sa iti faci cursuri exact pentru postul pe care il vizezi: introducere date, engleza, franceza, consiliere in cariera chiar. Ai putea sa ai bani sa te relaxezi, sa iti faci vacante unde vrei, sa calatoresti. 2 ani de cursuri online, cursuri la Bucuresti, citit cate carti vrei, ateliere gratuite sau cu bani, tot felul de lucruri interesante pe care tu sa ti le alegi, nu sa-ti fie bagate pe gat. sa inveti ceea ce iti place, in ritmul tau, nu de frica unui examen. Decat sa fac 2 ani de cursuri cu teorie de acum 50 ani cel putin mai bine caut proiecte si colaborari in continuu, lucrez cu cat mai multi oameni, ma bag in tot felul de lucruri interesante care imi fac creierul sa faca bum, citesc, imi dezvolt engleza si franceza, fac pe ghidul orasului, scriu, traduc, fac cursuri online, ma bag la webinarii si tot felul de lucruri moderne, realizate de oameni moderni care stiu ca era digitala este aici si acum, si o sa ma duc la cursul ala de copywriting din Bucuresti la care ma gandesc de mult timp.

Profesorii astia nu au nici cea mai mica idee despre ce se intampla pe piata muncii, nu au cum sa iti dea cele mai bune sfaturi. Ei se gandesc doar cum sa atraga studentii in UPG sa le ia banii. Daca nu ar mai veni nimeni aici ei si-ar pierde locul de munca. E clar! Lumea se invarte din cauza banilor si ei stiu asta. Stau aici pentru ca in domeniul privat e mult mai mult stres, totul se bazeaza pe productivitate si feedback. Nici nu ar face fata la varsta lor.

Noi inceputuri

E greu. Greu sa muncesti, sa dai bani, sa iei bani, sa iubesti, sa uiti, sa te certi, sa te impaci, sa faci dragoste, sa dormi, sa inchizi ochii, sa o iei de la cap. E greu sa asculti muzica, sa mergi cand ai febra, sa o iei de la cap cand esti praf, sa ajungi sa scrii dupa ce ai fost dezamagit maxim.

Lucrurile rele care ti s-au intamplat te invata multe, dar uneori ai vrea sa nu mai suferi. Sa taci si mai mult, sa se adanceasca tacerea in tine, sa nu mai simti nimic. Ca dupa o pastila de ecstasy, tu nu mai simti nimic, el iti cauta disperat pulsul cu broboane de transpiratie pe frunte. Tu razi cand il gaseste. Ti-e prea lene sa te misti. Gandurile iti zboara pur si simplu din cap, ii zici ca plutesti, sa te ia in brate si ca il iubesti. Il iubesti putin. Il intrebi de fapt. El raspunde ca stie. Al dracu idiot. Ce stie el?

E greu. Viata e greu, asa zice Delia si juma’ de tara dupa ea.

Iubirea e lupta grea. Chirila stia ce stia. Faza e ca nu e lupta cu celalalt, e lupta cu tine: sa ierti, sa taci, sa fii mai bun, sa accepti, sa induri, sa o iei de la cap, sa schimbi, sa il schimbi, sa-l accepti, sa il iubesti in orice moment. Sa nu-i dai cu ceva in cap cand te infurie si tu te infurii usor.

Ai 25 ani, cateva mai multe experiente nasoale si totul s-a schimbat. NU ai incredere in oameni. Ai inceput sa faci teatru cu oamenii falsi. Sa ii minti. Nu te minti pe tine. Te incurajezi pentru ca intr-o zi nu o sa o mai faca nimeni. Scrii cu un frenetism cu care infometatii isi infig dintii in paine.

Ti-e dor. Poate ti-e dor de tine, de ce erai. Ai vrea inocenta aia, dar nu. e prea tarziu. Unele lucruri nu se mai schimba. Esti ceea ce esti. Te-ai analizat atat de mult ca ai aflat cine dracu esti, da, acum injuri. Oamenii au dreptul sa injure, chiar si pe ei insisi. Ajungand la alt nivel, un nivel mult mai inalt de intelegere a vietii si a umanitatii in general, nu ai mai scris ca te-ai temut. De cine? De alti oameni. De oameni care nu inteleg nimic, nu au fost cu tine nicaieri, nu au simtit nimic, dar judeca aspru. Ti-ar taia capul pe esafod. Doar sa scape de gura ta, de parerea ta. Oamenilor le e frica.

Videoclipul asta ma face sa ma gandesc la tine. Te tot vad in autobuz in baieti de liceu, mult mai mici decat tine. Te asemui cu multi si mi-e drag sa te privesc. Nu mai stiu cum erai, dar banuiesc. As vrea sa vorbesti cu mine acum. Banuiesc ca ai fi mandru de ceea ce sunt. Am mai face-o odata sa ne amintim cum eram impreuna si am pleca fiecare pe drumul lui.

A trecut atata timp. Nu mai sunt ce eram, nici macar cea de acum 7 luni. Un alt job mi-a dat aripi si zbor din ce in ce mai sus. Este extraordinar tot ce se intampla, toti oamenii minunati pe care i-am intalnit, tot ce ma invata in fiecare zi. In fiecare zi imi largesc orizonturile. Este extraordinar si multumesc cuiva de sus ca ma iubeste, ca ma ajuta. Indiferent de cate ori am fugit de El, L-am hulit, mi-a adus oameni in viata care sa-mi arate drumul, sa imi schimbe mentalitatea proasta ce o aveam.

Am multe de zis care nu imi vin acum. Mi-e prea somn, prea multa oboseala s-a acumulat de atatea luni de munca in continuu. Zi si noapte, eu si laptopul. Un blond frumos imi doarme pe mana amortita si eu stau cu laptopul in pat. Il sar usor si ies, ma duc in bucatarie cu laptopul, mouse-ul, agenda si un incarcator. Orele trec si ma doare capul, simt ca o sa adorm. Vin inapoi. Ma preling in pat. El nici nu stie ca am lipsit. Am mai terminat un proiect. Mai am o gramada de facut.

Inca mai am. Cand nu mai am ma panichez si caut altele noi. Imi incurc singura viata si imi place.

 

Nu esti sigur de autenticitatea ceasului de mana?

Piata ceasurilor de mana ofera in acest moment posibilitatea de a putea achizitiona o varietate foarte mare de ceasuri de mana, ceea ce cu siguranta este un lucru foarte bun. Pentru ca printre multele modele de ceasuri de mana ce pot fi achizitionate de pe piata de profil se strecoara si ceasuri de mana contrafacute achizitionarea unui ceas de mana trebuie realizata cu mare atentie. In cazul in care nu esti sigur de autenticitatea ceasului de mana pe care vrei sa il achizitionezi trebuie sa fii atent la urmatoarele detalii pentru a stabili daca ceasul de mana pe care vrei sa il achizitionezi este sau nu original.

In cazul in care este vorba despre un ceas de mana elegant, confectionat de un brand celebru, calitatea materialelor utilizate in confectionarea ceasului de mana este unul dintre cele mai importante criterii ce fac diferenta dintre un ceas de mana original si unul replica. Intotdeauna ceasurile de mana confectionate de brand-uri celebre vor utiliza doar materiale de cea mai buna calitate, indiferent din ce punct de vedere este privit acest criteriu.

Zgomotul pe care il fac acele ceasului de mana este un alt element prin care poate fi deosebit un ceas de mana original de unul contrafacut. Ceasul de mana original are un ticait aproape insesizabil in timp ce ceasurile de mana replica fac un zgomot care poate fi auzit cu usurinta.

Cea de-a 3 a diferenta dintre un ceas de mana original si un ceas de mana replica este reprezentata de cureaua ceasului de mana. De regula, ceasurile de mana replica nu dau importanta acestui aspect motiv pentru care utilizeaza curele de proasta calitate, acest lucru fiind foarte usor de reperat.

In concluzie, in momentul in care se achizitioneaza ceasuri barbatesti trebuie avuta o deosebita atentie pentru ca pe piata ceasurilor de mana exista multe modele de ceasuri barbati contrafacute.

ceas-barbatesc-guess-slate-w1044g1

Cogito ergo sum